Ioan Balan

„Promite orice, oricât, oricum, oricui, numai să mai rămână la guvernare”

Nu cred că există stat democratic în care oamenii politici sau partidele să nu avanseze către alegători probleme reale și stringente din agenda publică, asumându-și sarcina de a le rezolva în cazul în care sunt învestiți cu încredere în cabina de vot. Această atitudine o cunoaștem cu toții sub marca promisiunilor electorale. Ele diferă de la om politic la om politic, de la partid la partid, în funcție de cât de multă onestitate dă fiecare dovadă. În România, din păcate, angajamentele electorale sunt arareori puse în practică, iar, de cele mai multe ori, discursurile demagogice acoperă și murdăresc peisajul ocupat de problemele cetățenilor.

Vă spun cu sinceritate că, în ultimii douăzeci și cinci de ani, nu a existat om politic care să profereze atâtea promisiuni mincinoase cum o face Victor Ponta de peste trei ani de zile. Nici măcar Ion Iliescu nu a lăudat vreodată proprietatea privată, deși toată lumea știa că o detesta! Nici măcar Adrian Năstase nu și-a exprimat vreodată părerile și susținerea pentru lupta anticorupție, deși toată lumea știa că acest flagel a înflorit în guvernarea sa! Cu toate acestea, Victor Ponta vrea să le ofere predecesorilor săi lecții televizate de excelență în demagogie politică și guvernamentală, brevetând modelul „cum să minți fără să clipești”.

Victor Ponta a mințit și până în mai 2012, când a preluat guvernarea, a mințit și până în 16 noiembrie 2014, iar după alegerile prezidențiale și-a intensificat tirul minciunilor și al promisiunilor, încercând să-și apreteze imaginea publică. Oricât și oricum ar mai face-o, Victor Ponta nu mai are un gram de credibilitate. Victor Ponta a demarat anul 2015 cu un șir de promisiuni electorale greu de imaginat, pe care ar fi invidios chiar și Kim Jong-un. Nu trece zi de la Dumnezeu în care Victor Ponta, înșirând promisiuni fără acoperire, încearcă să mai spele și din imaginea propriului partid, pe care l-a făcut țăndări prin afacerile necurate deconspirate în opinia publică și prin rivalitățile și canibalismul direct determinat de preluarea puterii.

Victor Ponta descalecă acum glorios de pe Codul fiscal, după ce trei ani a stat cu bocancul pe grumazul românilor și al mediului de afaceri, cărora le-a luat pielea cu peste 40 de taxe noi. Tot el promite salarii mai mari, de prin 2020 încolo, deși puterea de cumpărare a românilor a ajuns astăzi la jumătate față de anul 2011. Victor Ponta promite investiții, deși pe furiș le taie finanțarea, promite respectarea legii, deși atât la Guvern, cât și la Parlament încalcă Constituția și legile în vigoare, promite alocații mai mari pentru copii cu 1 sau 2 lei, căci toți copiii români au tablete și smarphone, și alocația de stat este doar un moft, promite locuri de muncă, deși agențiile de muncă sunt ticsite de șomeri.

Tot ceea ce afirmă Victor Ponta de peste trei ani nu sunt promisiuni politice sau electorale, ci minciuni sfruntate. O face zi de zi cu nerușinare, nu doar din obișnuință sau din obligație morală față de înaintașii săi, ci o face doar ca să mai reziste în fotoliul de la Palatul Victoria. Victor Ponta promite orice, oricât, oricum, oricui, pentru că oricum nu va realiza nimic din acestea. Victor Ponta încă mizează pe faptul că românii mai pot fi păcăliți și greșește amarnic.