Ion Melinte

„Propunerea de modificare și completare a Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare nu este oportună”

Cunoaștem cu toții că o propunere legislativă de modificare și completare a Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare a creat în ultimele două săptămâni un adevărat „război” mediatic.

În urma intensei mediatizări a acestei propuneri legislative, tind să dau dreptate Asociației Marilor Rețele Comerciale din România (AMRCR), care reunește cei mai importanți operatori economici din sectorul de retail, a cărui valoare se ridică la aproximativ 17,2 miliarde euro. De asemenea, membrii AMRCR, după aproape două decenii de investiții în sector, asigură în prezent 75.000 de locuri de muncă.

De la începutul crizei economice și până în prezent, în ciuda scăderii dramatice a consumului, lanțurile de retail, cu precădere formatele preponderent alimentare, cu suprafețe mici și medii (sub 1.000 mp, respectiv între 1.000 mp și 2.500 mp), au fost printre puținii operatori economici care au continuat să investească în dezvoltare și în creare de locuri de muncă.

Cu privire la ponderea produselor românești în raport cu produsele din import, deși există o presiune concurențială din partea celor din urmă (în majoritate provenind însă din țările UE), raportul continuă să fie favorabil, mai mult de 80% în favoarea produselor românești, pentru cea mai mare parte a categoriilor de bază, excepție făcând laptele, uleiul și vinul.

În legătură cu legumele și fructele, raportul fluctuează în funcție de produse, în principal din considerente de preț, și de deficiențele existente în sector.

Consider că cele prezentate sunt grăitoare pentru a reflecta în mod fidel aportul retailului modern, în particular al celui alimentar, la dezvoltarea și stabilitatea economiei, la crearea de locuri de muncă și la funcționarea normală a pieței în acest sector.

Prin propunerea legislativă sus-menționată se dorește instituirea unor măsuri protecționiste contrare principiilor economiei de piață și liberei concurențe. De asemenea, poate produce și alte efecte negative, și anume: – scăderea volumului de achiziții, cu efecte dezastruoase în lanț: pentru client, pentru comerciant, pentru producător;

– creșterea șomajului în lanț;

– efect discriminatoriu, prin favorizarea magazinelor de suprafață mică în defavoarea celor de suprafață mare și a pieței negre.

Pentru a valorifica potențialul enorm pe care agricultura și industria alimentară îl dețin în România, trebuie mai întâi să stimulăm formele asociative ale producătorilor pentru a asigura volumele de produse adecvate comercializării în supermarketuri și să susținem formarea unor platforme de colectare legume-fructe, în care să existe facilități de depozitare, sortare și ambalare moderne, apte să livreze 365 de zile pe an.