Purtătorul de cuvânt al guvernării ne povestește că anul școlar a început cu dreptul, dar fără manuale pentru copii! Iar domnul Pricopie, luminat după ce a tras vulpea de coadă, le recomandă să învețe după fișe.
Îmi amintesc cum acest ctitor de la ministerul marilor proiecte a votat împotriva respectării legii. Tăiatul frunzei la câini pe autostradă nu se potrivea cu alocarea a 6% din PIB pentru educație. Marele proiect e să fim reduși la o turmă de alegători, capabilă să înțeleagă doar degetul ridicat în sus de către liderul de grup și să-l aplaude atunci când raportează cum planul la învățământ a depășit granițele țării.
Până la sfârșitul anului școlar 2014–2015, alți 67.000 de copii vor abandona școala. Pentru politicieni pare puțin. În fond, nu-i așa?, „școala face tâmpiți”, iar numărul pare redus față de cei 2,5 milioane de elevi. Grav este că ei se adaugă celor peste 260.000 de copii ce ar trebui să meargă la școală, dar nu au intrat vreodată într-o instituție de învățământ.
Să vă mai povestesc de realizări mărețe? Statul nu a decontat naveta elevilor și nu are de gând să o facă, așa că peste 200.000 de elevi se alătură dascălilor ce își rup din puținii bani de salariu pentru deplasare.
Realitatea purtătorului de vorbe se apropie de a celui mai iubit dintre doctori, ce vede câte un iPhone în fiecare bordei din România. Plină de mari „succesuri”! Evident, electorale. *
## „Avocatul Poporului?”
Avocatul Poporului este o instituție fundamentală a statului, aceasta fiind reglementată în mod expres de articolele 58–60 din Constituția României.
Argumentele pentru respingerea de către Parlament a OUG nr. 48/2014 țin atât de forma, cât și de fondul acestui act normativ, mai precis de modul de elaborare a acestei ordonanțe, precum și de consecințele negative asupra unei instituții fundamentale a statului, afectând și drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție.
Tipul de act normativ ales de Guvern pentru a institui măsuri ce vizează organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului nu corespunde normelor legislative, pentru că domeniile reglementate prin legi organice, așa cum este Avocatul Poporului, nu pot fi modificate prin ordonanțe de urgență emise de Guvern, ci doar prin lege.
Articolul 115 alin. (1) din Constituția României precizează clar că Guvernul poate fi abilitat de Parlament, printr-o lege specială, pentru a emite ordonanțe doar în domenii care nu fac obiectul legilor organice, iar art. 58 din aceeași Constituție, ce definește numirea și rolul avocatului poporului, ne arată fără dubiu, la alin. (3), că organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului se stabilesc prin lege organică, așa că orice modificare în acest domeniu poate fi făcută doar prin lege.
Tipul de act normativ ales de Guvern pentru modificarea și completarea organizării și funcționării Avocatului Poporului nu corespunde situației date.
Articolul 115 alin. (4) din Constituția României precizează clar că Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi
amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora.
Vă reamintesc doar că această ordonanță a fost emisă pe 28 iunie 2014, motivându-se drept urgențe măsuri ce trebuiau implementate în termen de 3 ani după ratificarea Protocolului opțional din 2009, dar pentru care s-au obținut fără probleme două prelungiri succesive, așa că termenul devenise august 2014.
Actul emis de Guvern stabilește noi norme privind protecția drepturilor cetățenești în zonele în care ponderea cetățenilor aparținând minorităților naționale depășește 20%, fără a ține cont de art. 115 alin. (6) din Constituția României, care precizează clar că ordonanțele de urgență nu pot afecta instituțiile fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție.
Toate acestea influențează negativ organizarea și funcționarea unei instituții fundamentale a statului.
Având în vedere argumentele prezentate, vă solicit adoptarea proiectului meu de lege privind respingerea ordonanței.
*
## „Ce mai coace premierul pe la brutărie?”
Note cu justificare. Și, atunci, mă întreb retoric: ce rost mai au îndelungatele studii ale profesorilor, dacă vor trebui să își motiveze fiecare notă dată? Când vor mai avea timp pentru numeroasele activități școlare, dacă veșnic vor trebui să poarte discuții lungi și obositoare cu părinții care vor vrea numai note maxime pentru progenituri? Eminescu, Creangă și alți luminători ai acestui popor au învățat fără ca astfel de „reglementări” să taie elanul și corectitudinea aprecierii dascălilor.
Putem să ne închipuim cam cum se va justifica vreun profesor de română sau fizică în fața unui părinte cu carențe în educație. Ce și cum poate să justifice dacă pe la Porumbiștea din deal ăla crede că legea gravitației este o ordonanță de guvern sau Creangă Ion este ultima achiziție a FC Botoșani?!
*
„Copiii mor în maternități. Guvernul lucrează pentru tine. Dormiți liniștiți!”
Un nou-născut a murit la maternitatea „Elena Doamna” din Iași. Cazul nu este singular. Un băiețel de șapte ani a fost operat la piciorul sănătos. În ambele cazuri părinții copiilor au depus plângeri la Colegiul Medicilor, iar asociațiile de pacienți sfătuiesc familia să solicite daune medicilor și spitalului.
Vedem însă că în România asigurările de malpraxis sunt mai mult de formă și făcute parcă să apere societățile de asigurare. Cazurile în care pacienții au fost despăgubiți sunt rarisime, putându-se număra pe degetele de la o mână. De când au fost introduse aceste asigurări, firmele de asigurări au câștigat zeci de milioane de euro și au despăgubit doar cinci pacienți, deși, potrivit unor date făcute publice de către Colegiul Medicilor din România, în intervalul 2006–2011, Comisia de disciplină din cadrul acestei instituții a analizat 725 de dosare în care au fost reclamați 916 medici.
Pacienții mor pe capete, Legea malpraxisului zace în Parlament, pentru că Guvernul nu consideră oportună o astfel de lege, deși „lucrează” la un proiect de lege pe această temă. Proiectul meu de lege va fi probabil respins, din cauza punctului de vedere negativ al Guvernului, fără a avea nici măcar un singur argument rațional. Singura justificare guvernamentală este că, poate, cândva, cine știe când, Guvernul va binevoi să facă un copy-paste pentru o astfel de lege.
Proiectul meu de lege a fost elaborat după ample consultări cu asociațiile de pacienți, asociațiile profesionale și asigurători și reprezintă o speranță pentru victimele malpraxisului.
Guvernul uită că scopul acestui act normativ este soluționarea promptă a tuturor cazurilor de malpraxis, pacientul fiind despăgubit în maximum 60 de zile de la depunerea plângerii.
Fără îndoială, familiile ar trebui să primească despăgubiri, pentru că atât spitalul, cât și personalul medical au asigurare, iar familiile copiilor au dreptul la compensarea acestui prejudiciu.
Însă... calvarul abia începe. Pentru a obține despăgubiri, victima trebuie să se adreseze instanței și trebuie să ducă un certificat medico-legal pe care îl obține uneori după ani de zile și ale cărui costuri sunt importante. Instanța cere și expertiza unei comisii de specialiști, plătită cu bani grei tot de pacient.
În general, procesul durează între doi și cinci ani, timp în care pacientul, uneori mutilat pe viață, nu primește niciun ajutor, iar adesea rezultatul este sub așteptările pacientului.
Lucrurile ar putea fi și altfel dacă proiectul meu de lege ar fi adoptat. Proiectul a fost realizat după trei ani de consultări cu reprezentanții pacienților, asigurătorilor și ai asociațiilor profesionale medicale și are drept obiectiv soluționarea promptă a tuturor cazurilor de malpraxis, pacientul fiind despăgubit în maximum 60 de zile de la depunerea plângerii.
Concret, plângerea primită de unitatea sanitară este transmisă în maximum 10 zile societății de asigurare. Aceasta este obligată să o analizeze și să dea răspuns pacientului în maximum 30 de zile. Despăgubirile ajung la victimă după maximum alte 20 de zile. Se ajunge astfel ca în maximum 60 de zile pacientul să fie despăgubit pentru prejudiciul cauzat de malpraxis.
Prin acest proiect noi dăm speranță pentru cei ce au fost victimele malpraxisului.
*
„Cum ajung unii să bea pe banii dumneavoastră”
Numărul urgențelor medicale legate de consumul de alcool este în continuă creștere. Mai precis, consumul excesiv de alcool reprezintă între 20 și 40% din cazurile de solicitare a asistenței medicale și peste 50.000 de pacienți au beneficiat de tratament gratuit în unitățile de primire a urgențelor. Ne situăm peste media europeană cu cei 18,5 litri de alcool consumați anual și pe locul doi la _binge drinking_ (o formă episodică de consum excesiv de alcool). În aceste condiții, un sfert din cele 2.000.000 de persoane ce consumă excesiv alcool ajung cel puțin o dată pe an la spital.
Etilicii beau pe banii dumneavoastră. Peste 80% din aceștia nu sunt asigurați, așa că transportul cu Salvarea, evaluările clinice și paraclinice, explorările imagistice și de laborator, tratamentele perfuzabile sunt plătite de fiecare dintre noi. Acești bani ar putea fi folosiți pentru îmbunătățirea condițiilor în care sunteți tratați.
Doar în primele patru luni din 2014, în Vaslui au fost tratați 347 de cetățeni în urma consumului excesiv de alcool. Mai precis, la spitalul din Vaslui au ajuns 175 de astfel de pacienți, la cel din Bârlad, 58, la Huși, 106, iar la cel din Murgeni, 8. Adică aproape 3 în fiecare zi. Și încă nu a început tulburelul și nici nu am numărat accidentele, agresiunile sau afecțiunile favorizate sau agravate de consumul de alcool și nici cazurile în care personalul medical a fost agresat sau împiedicat să-și facă datoria și nici cazurile
în care a fost necesară intervenția poliției. Alte cheltuieli, tot din buzunarul nostru.
Principiul solidarității pe care se bazează Legea sănătății a fost transformat în discriminarea pozitivă a acestor cazuri pentru că, în timp ce pacienții bolnavi de cancer nu au medicamente, iar vârstnicii sunt supuși coplății, preferăm să deconteze aceste cheltuieli din fondul, și așa redus, al asigurărilor de sănătate.
De aceea am inițiat un proiect de lege ce prevede coplata pentru cei tratați în urma exceselor bahice. Ea reprezintă decontarea examenului clinic și paraclinic, a determinărilor toxicologice și a măsurilor terapeutice efectuate în unitățile sanitare în cazul pacienților cu abuz de alcool și poate fi modificată prin ordinul comun al ministrului sănătății și al justiției.
Concret, coplata pentru abuz de alcool se decontează la ieșirea din spital și are valoarea de 500–1.000 de lei sau 50–100 de ore de muncă la prima prezentare. Aceasta se dublează la repetarea abuzului în mai puțin de un an. Sumele colectate vor fi utilizate de unitățile sanitare pentru îmbunătățirea condițiilor de tratament din sănătate.
Este normal ca cei ce ajung la spital în urma consumului abuziv de alcool să plătească, după ce au fost tratați, măcar o parte din îngrijirile acordate, fie în bani, fie în ore de muncă în folosul comunității. Poate că astfel s-ar reduce și numărul acestor cazuri.
*
## „Educație regulamentară marca PSD”
Conform unui regulament aberant al ministerului, părinții vor putea contesta nota obținută de elevi, soluția fiind dată de directorul școlii în fața părinților, elevilor și profesorilor. Pentru ca bruma de credibilitate și demnitate a profesorilor să fie spulberată, propun următoarele amendamente:
– la punctul 1, aș adăuga după „în fața directorului” sintagma „și a procurorilor, după caz”;
– la punctul 2, „autoritățile care nu-și îndeplinesc obligațiile și nu se ocupă de școlarizarea eficientă a copiilor sunt exonerate de obligația de a munci în folosul comunității”, motivat de faptul că „această noțiune le este absolut necunoscută”;
– la punctul 3 – „apar manualele digitale” (sic!), aș adăuga „atunci când nu apar, ele primesc denumirea de manuale virtuale. Dacă totuși apar, chiar și după ce se încheie anul școlar, vor face cu siguranță obiectul unei anchete a DNA”. Aici, cu un mic amendament la alineatul 3, se va introduce „în funcție de rezultatul alegerilor din această toamnă/iarnă”.
Și, nu în ultimul rând, aș adăuga un al optulea punct, anume „nu contează cum începi, contează cum închei ciclul de școlarizare, admiterea la un curs universitar va fi permisă și fără obținerea diplomei de bacalaureat, admiterea la master și doctorat va fi permisă fără obținere unei licențe; plagiatul nu va mai fi incriminat nici măcar la nivel moral”.
*
## „Vreau respingerea Ordonanței nr. 49/2014”
Tipul de act normativ ales de Guvern pentru a institui măsuri în domeniul educației nu corespunde situației date.
Articolul 115 alin. (4) din Constituția României precizează clar că Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora. Vă reamintesc doar că această ordonanță a fost emisă pe 30 iunie 2014, motivându-se drept urgențe măsuri ce trebuiau luate după 1 septembrie 2014.
Dintre modificările negative asupra învățământului preuniversitar și universitar, ne limităm a enumera: posibilitatea organizării, în cazuri temeinic justificate, a unei sesiuni de bacalaureat speciale; organizarea învățământului postliceal în cadrul universităților de învățământ superior, pregătirea în facultăți a elevilor care nu au promovat examenul de bacalaureat național, trecerea terenurilor și a clădirilor în care își desfășoară activitatea elevii, palatele și cluburile acestora, cluburile sportive școlare, ale căror cheltuieli curente și de capital se finanțează de la bugetul de stat, din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale, la cererea consiliului județean sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului; organizarea concursului de ocupare a funcțiilor de director și de director adjunct de către inspectoratul școlar; participarea în calitate de membri în consiliile de administrație ale unităților de învățământ de stat a primarilor și președinților consiliilor județene; crearea unei noi categorii de funcții didactice în cadrul unităților de învățământ superior.
Toate acestea influențează negativ organizarea și funcționarea sistemului național de învățământ prin distorsionarea competiției, deturnarea de fonduri și politizare.
Având în vedere argumentele prezentate, vă solicit adoptarea proiectului de lege privind respingerea ordonanței. *
## „Antidemocrația lovește România”
Argumentele pentru respingerea de către Parlament a OUG nr. 55/2014 țin atât de forma, cât și de fondul acestui act normativ, mai precis de modul de elaborare a acestei ordonanțe, precum și de consecințele negative asupra procesului democratic, în vederea obținerii de avantaje electorale și economice nemeritate.
Tipul de act normativ ales de Guvern pentru reglementarea unor măsuri privind administrația publică locală, precum și modificarea drepturilor electorale nu corespund normelor legislative pentru domeniile reglementate prin legi organice, așa cum este statutul aleșilor locali, care nu poate fi modificat prin ordonanță de urgență emisă de Guvern, ci doar prin lege.
Articolul 115 alin. (1) din Constituția României precizează clar că Guvernul poate fi abilitat de Parlament, printr-o lege specială, pentru a emite ordonanțe doar în domenii care nu fac obiectul legilor organice, iar art. 73 din aceeași Constituție, ce definește categoriile de legi, ne arată fără dubiu, la lit. o) a alin. (3), că organizarea administrației publice locale se stabilește prin lege organică, așa că orice modificare în acest domeniu nu poate fi făcută decât prin lege. Același articol 115, dar la alin. (6), precizează suplimentar că ordonanțele de urgență nu pot afecta drepturile electorale.
Tipul de act normativ ales de Guvern pentru a reglementa unele măsuri în domeniul administrației publice locale nu corespunde situației date.
Articolul 115 alin. (4) din Constituția României precizează clar că Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora. Vă reamintesc doar că această ordonanță a fost emisă pe 28 august 2014, motivându-se drept extraordinare și urgente măsuri care nu au deranjat funcționarea administrației locale până în acel moment.
Remarcăm faptul că, în expunerea de motive, nu este prezentată o cuantificare exactă a situațiilor menționate privind aleșii locali, actul normativ fiind susținut doar pe baza
unor exemple particulare. În plus, toate problemele menționate își au rezolvarea atât în Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, cât și în Legea nr. 215/2001 privind regimul general al autonomiei locale, organizarea și funcționarea administrației publice locale.
Toate acestea influențează negativ organizarea și funcționarea sistemului legislativ. Constatăm că Guvernul legiferează în moduri și în domenii în care nu are niciun drept, conform Constituției, doar pentru obținerea, prin suspendarea legii existente, a unor majorități în administrația locală, care îi conferă avantaje de ordin electoral și economic.
Având în vedere argumentele prezentate, vă solicit adoptarea proiectului de lege privind respingerea ordonanței.
*
## „Lupii moraliști”
Văd astăzi mulți lupi moraliști care tot încearcă de vreo câțiva ani să dea de pământ cu justiția, iar când nu le iese lansează noi teme false. Le place sau nu, se vede tot mai clar că nimeni nu e mai presus de lege. Nici președintele, nici fratele președintelui, nici mama parlamentarului sau a baronului local.
Și, dacă tot s-a deschis sezonul de demisii, le mai aștept pe cele ale parlamentarilor condamnați cu suspendare sau pe ale celor care au acoperit miniștrii ajunși la pușcărie sau au făcut zid de protecție pentru baronii corupți. Și cred că voi mai aștepta vreo 20 de ani. Până atunci, cred că justiția trebuie lăsată să-și urmeze calea, dincolo de urletele disperate ale puternicilor zilei.
*
## „Moțiune pentru cel mai iubit dintre doctori”
Nici pe vremea lui Ceaușescu nimeni n-a avut curajul de a face atâtea furăciuni prin abuzuri legislative, numite eufemistic ordonanțe de urgență. Mâine-poimâine ne putem trezi că, fără jenă, acest Guvern schimbă și Constituția prin ordonanțe de urgență și că desființează tot ce îl deranjează: DNA, ANI și oamenii care mai spun lucrurilor pe nume.
Pentru ca România să nu se întoarcă în epoca de aur a nomenclaturii, pentru că oamenii din această țară merită mai mult decât o teleguvernare, noi taxe și abuzuri, am semnat și voi vota moțiunea de cenzură.
## „Omul-etichetă”
Unii s-au bucurat când a ajuns premier. Mi-au spus că este tânăr, energic, inteligent. Deziluzia și dezamăgirea sunt tot mai frecvente.
Și când a fost ales președinte al partidului, și când s-a trezit apoi cocoțat în fotoliul de la Guvern, omul-etichetă era același personaj ca cel pe care-l vedem azi. Era suficient să îl analizăm la rece, să vedem ce a realizat până atunci, în viața lui, cum s-a manifestat, să nu-i uităm nici furtul intelectual, nici manifestările vehemente de apărare a hoților și corupților, să avem în memorie amenințările pe care le făcea puterii de atunci, care demonstrau clar că nu vrea nici dreptate și nici justiție și că nu are proiecte pentru interesul României. Și câte și mai câte...
Ne frigem rău dacă ne clădim iluzii pe valori de genul X e tânăr, Y e neamț. Pentru că sunt tineri buni, dar sunt și răi, la fel ca seniorii. Ca să nu mai vorbim de nemți sau de români.
E momentul să alegem omul, nu eticheta care-i este lipită de aparatul de partid.
## „Palatul nimănui”
Palatul Culturii va fi gata... probabil prin 2100 și ceva, cam tot atunci când Iașiul va ajunge și Capitală culturală europeană. Minunea se datorează și celor 24 de senatori și deputați, cel mai numeros grup parlamentar de după 1989, ce reprezintă doar un zero fâsâit pentru binele ieșenilor. Șantierul de la palat a început în 2008, iar realizările mărețe ale actualei administrații au constat în dispariția tablei de cupru și a ornamentelor de alamă de pe acoperiș, ce au fost înlocuite – ghiciți, desigur – cu tabla de zinc strălucitoare după rețeta de la palatele țigănești.
Au trecut aproape patru ani de când, în noiembrie 2010, doamna Luminița Stratulat dădea aviz pentru această mutilare arhitectonică, pretextând că, „datorită proprietății de patinare, tabla de zinc își pierde din strălucire la contactul cu apa. Dacă vom avea o iarnă bogată în precipitații, sperăm ca tabla să își schimbe culoarea până la finalul primăverii.”
Ieșenii se mai întreabă încă în cât timp dispare luciul. Au trecut patru ani, unii chiar foarte ploioși, și nu s-a schimbat nimic. Mașina de spălat bani din renovare funcționează la turație maximă, avem aceiași edili glorioși, iar interesul turistic pentru Iași continuă să scadă.
Rețeta o știm de la primărie: eternele șantiere făcute anapoda, ce nu se mai termină sau care au nevoie de reparații capitale imediat după ce se taie panglica.
Șparlamentarii puterii ar fi trebuit să se înroșească la fel ca ouăle de Paște... pentru că au asistat neputincioși la sistarea unor lucrări importante pentru urbe, în timp ce găseau bani pentru alegeri locale și parlamentare, pentru referendum, pentru mărit salariile din Primăria Iași sau numărul din ce în ce mai mare de miniștri, secretari și subsecretari de stat, secretare, șoferi, bucătărese, amante și alte cheltuieli de dotare a celor 24 de birouri parlamentare inutile.
Dacă ar fi fost vila personală sau căsuța de prin altă țară, lucrările ar fi fost gata din primul an de mandat. Așa, palatul stă în paragină de vreo 10 ani și... până în 2100 și ceva. Poate ne facem timp să trimitem și primarul, și parlamentarul lângă teii tăiați din centrul Iașiului.
*
„Se pare că până și demisiile importante au nevoie de timp”
Teii tăiați, deschiderea pasajului din fundație amânată de vreo cinci ori, niciun centimetru de autostradă și spital regional fantomă. Patru măsuri ale ineptocrației ce guvernează de un deceniu Iașiul. Din acest „palmares” nu putea lipsi pasarela Octav Băncilă.
Primăria a anunțat că va face o nouă licitație pentru construcția rampelor laterale de acces pentru că, surprize, surprize!, au descoperit peste noapte o rețea de canalizare ce nu figura în documentația inițială.
Modificarea proiectului înseamnă un plus de 128.000 de lei plătiți, incredibil, dar adevărat, aceleiași firme care a mai primit în urmă cu câțiva ani aproape 360.000 de lei fără TVA pentru documentația inițială și amânarea punerii în funcțiune.
Un calcul simplu ne arată că, doar pentru această proiectare ce stârnește invidia oricărui Dorel, ieșenii au scos din buzunar 1.000 de lei (10 lei pe centimetru!) pentru proiectarea fiecărui metru de pasarelă. Și nu putem fi siguri că edilii nu vor mai descoperi alte noi surprize care să le permită noi și noi modificări de proiect.
Colac peste pupăză, încă cel puțin un an, ieșenii vor trebui să ocolească jumătate de oraș pentru a ajunge din Păcurari în Zimbru. Edililor nu le pasă că aceste tergiversări
*
mențin și praful, și mizeria, și traficul îngreunat într-un oraș plin de gropi, în care poți să-ți rupi oricând mașina.
Această punte de câteva sute de metri, subțire cât să încapă pe ea două autoturisme poziționate paralel, ar fi luat maximum o lună de eforturi pentru cei care au construit baraje și poduri prin alte părți ale lumii.
De vreo 10 ani ni se tot spune că „lucrurile importante au nevoie de timp”. Acum vedem și cauza: incompetența generalizată!
Aș vrea să știu de la edilul-șef ce sancțiuni pecuniare prevede contractul de proiectare pentru nerespectarea calității în construcții. Ce fel de proiectanți sunt aceștia care au făcut documentația din birou? Cine din primărie a recepționat-o?
Și mai am o întrebare: unde se adună semnăturile pentru demiterea primarului și a consilierilor tăietori de tei?
## „Se știe”
Se știe că mi-am oferit demisia imediat după aflarea rezultatului național la europarlamentare.
Este bine cunoscut că nu am agreat nici noua direcție a partidului și nu am fost de acord nici cu actuala alianță. Nu asta s-a promis oamenilor în campanie. Așa că am sancționat atât prin vot, cât și în spațiul public erorile și abuzurile actualei guvernări. Nu am de gând să schimb acest lucru.
Până una-alta, e treaba conducerii să dea, mai devreme sau mai târziu, un răspuns. De atunci, au trecut mai bine de trei luni. Nu mi s-a comunicat nimic.
## „Tăcerea mieilor?”
Ce mă miră și mă revoltă este tăcerea oamenilor de cultură din România. Nicio luare de poziție față de această jignire adusă culturii românești! Unde sunt acei ce spun că apără tradițiile, spiritul, valorile culturale românești?! Unde se ascund acum acei cerberi ai culturii? Poate s-au dedat și ei la trocuri mizerabile politice și nu mai au timp să se revolte față de aceste vânzări și distrugeri.
Se pare că oamenii de cultură s-au consumat în revolta de pe timpul lui Ceaușescu, iar acum nu mai au vlagă. De fapt, de ce să ne mai mirăm, când vedem cum instituția Academiei a făcut afaceri și hoții!
Cultura e în comă... Deșteaptă-te, române!
## „Ține-o tot așa!”
Cel mai „cinstit” guvern de istorie ne arată ce poate. Miniștri la pușcărie, deputați penali, purtători de cuvânt injurioși, ascunderea datelor oficiale prin numiri politice, stingerea luminii la CNA, recesiune și „mari proiecte”...
Ține-o tot așa, domnule Ponta! Va vedea tot poporul cine ești cu adevărat și încotro vrei să duci țara! Cum ți-au picat bine inundațiile în ziua lansării candidaturii, cum v-ați umplut toți pozitiv după ce ați văzut nenorocirile oamenilor și cum promiteai că, așa cum a fost în ziua aceea, așa va fi tot mandatul tău... adică furăciune la greu?!
Atacați jurnaliști, furați marile proiecte, respingeți lupta anticorupție, instigați la violență, creați zone speciale de siguranță publică la Pungești, dar ordonați Jandarmeriei să întoarcă politic capul la violențe, să reacționeze doar la violențele care nu vă convin...
Ține-o tot așa! Ne vedem la prezidențiale...
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.
Tudor Ciuhodaru · 23 septembrie 2014 · monitorul.ai