Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·23 februarie 2010
Dezbatere proiect de lege · adoptat tacit
Vasile Silviu Prigoană
Discurs
„Protecția Civilă – 77 de ani de existență”
La 28 februarie 1933, prin Înaltul Decret Regal nr. 468, s-a stabilit înființarea unei arme noi: Apărarea pasivă. Acesta este considerat actul de naștere al Protecției Civile din România și, ca urmare a acestui fapt, în fiecare an, pe 28 februarie, sărbătorim Ziua Protecției Civile.
Cât de importantă este această armă s-a putut observa după terminarea Primului Război Mondial, când și în România, ca de altfel în întreaga Europă, lipsa unei pregătiri anterioare și a unor măsuri minime de protecție au generat sute de mii de victime civile colaterale ce s-au adăugat celor de pe fronturile de luptă.
Începutul reglementărilor de rang superior privind protecția populației și a bunurilor în caz de conflict armat este dat de „Legea asupra organizării națiunii și teritoriului pentru timp de război nr. 1.245/24.04.1933”, prin care se stipula încadrarea cetățenilor țării în diferite organizații paramilitare, inclusiv în cele de apărare pasivă, pentru protecția populației și intervenție în vederea înlăturării efectelor atacurilor din aer.
Strâns legat de această lege, și anterior apariției ei, va intra în vigoare Regulamentul Apărării Pasive Contra Atacurilor Aeriene la 23 martie 1933, regulament aprobat prin Înaltul Decret Regal nr. 468 din 28 februarie, același an. Se înființau comisii de apărare pasivă la nivelul județelor, municipiilor, orașelor și comunelor rurale, precum și la nivelul întreprinderilor și instituțiilor.
Formațiunile de apărare pasivă ale localităților și stabilimentelor economice ale Crucii Roșii și subunitățile de pompieri – apărare pasivă își vor face debutul la primele atacuri din aer la Iași, la 23 iunie 1941.
Începând cu ianuarie 1951, se înființează Centrul de Instrucție al Apărării Pasive a Teritoriului, prin Decizia ministrului afacerilor interne nr. 133 din 8 ianuarie 1951. Modernizarea concepției apărării civile a populației, bunurilor și teritoriului în caz de conflict armat, dar și la dezastre, a fost impusă în primul rând de ruptura provocată de evenimentele din Cehoslovacia din 1968, de catastrofele naturale care au lovit țara: inundații, cutremurul din 1977, dar și de unele catastrofe industriale, cum au fost marile incendii de pe platformele petrochimice sau metalurgice.
În prezent, protecția civilă este o componentă a sistemului securității naționale și reprezintă un ansamblu integrat de activități specifice, măsuri și sarcini organizatorice, tehnice, operative cu caracter umanitar și de informare publică, planificate, organizate și realizate în scopul prevenirii și reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populației, bunurilor și mediului împotriva efectelor negative ale situațiilor de urgență, conflictelor armate și înlăturării operative a urmărilor acestora și asigurării condițiilor necesare supraviețuirii persoanelor afectate.
În componența Inspectoratul General pentru Situații de Urgență intră subunități de pompieri și salvatori – precum binecunoscutul SMURD –, care au devenit soluții eficiente pentru problemele deosebite apărute în cotidianul românesc.