Eugen Bejinariu

„Protecția datelor este un drept și, deopotrivă, o obligație” În afara instituțiilor și organismelor publice, există societăți comerciale și organizații private care prelucrează date cu caracter personal ale cetățenilor, în format electronic, scris sau vizual.

Protecția datelor personale constituie un drept al persoanei fizice de a-i fi apărate caracteristici care ar putea conduce la identificarea sa. Dincolo de obligația statului de a adopta măsurile menite să protejeze datele personale, este și o obligație individuală a fiecăruia dintre noi să contribuim la efortul de a conștientiza și implementa aceste măsuri.

Societatea informațională, cea care ne oferă atât de multe facilități cu ajutorul tehnologiei, aduce cu sine transformări profunde. Una dintre aceste evoluții este aceea că informațiile, datele constituie prin ele însele o „marfă” tranzacționabilă. Această marfă devine din ce în ce mai importantă, mai prețioasă. În viitor este posibil ca datele să devină o monedă virtuală în schimbul de informații digitale.

Legislația prevede faptul că datele personale nu pot fi prelucrate, dincolo de situații expres prevăzute de lege, în lipsa consimțământului explicit al persoanei, dar procesul de a obține acest consimțământ este, în foarte multe situații, fie eludat, fie extrem de sofisticat. El revendică ceva mai multă atenție decât acordă inerția sau graba oamenilor de a obține ei înșiși informații, fără să realizeze faptul că accesul lor este condiționat de a oferi generos propriile date.

Legislația europeană a reglementat aceste aspecte prin măsuri adoptate anul trecut. Există chiar o decizie a Curții Europene de Justiție care interzice transmiterea datelor personale între autorități ale administrației publice fără ca persoanele vizate să fie informate în prealabil. Pachetul de măsuri adoptat în cursul anului trecut de Parlamentul European și care va intra în vigoare în toate țările membre cel mai târziu la data de 25 mai anul viitor va conferi cetățenilor europeni un control sporit asupra felului în care sunt prelucrate, respectiv colectate, înregistrate, stocate, recuperate, transmise sau șterse datele private. Aceste reguli privesc, printre altele, obligativitatea consimțământului clar și afirmativ al persoanei, dreptul de a transfera datele personale unui alt furnizor de servicii, certitudinea că politicile privind viața personală sunt explicate clar și în limbaj simplu, amenzi de până la 4% din cifra de afaceri totală globală a companiei care încalcă legea în această privință, dreptul de a ști dacă datele personale au fost transmise sau furate, dreptul de a fi uitat.

Atât legislația națională, prin Legea nr. 677/2001 și Legea nr. 133/2011, cât mai ales legislația europeană care urmează a fi implementată și în România în următorul an, respectiv Regulamentul nr. 679/2016 și Directiva nr. 680/2016, oferă mijloace și instrumente astfel încât viața privată și datele personale să fie eficient protejate. Rămâne însă obligația fiecăruia dintre noi, ca cetățeni mai întâi de toate și mai apoi ca reprezentați ai Legislativului, ai comunităților din care facem parte, ai societății civile, ca, alături de mass-media, să depunem un efort suplimentar astfel încât oamenii să fie familiarizați cu ceea ce reprezintă conceptul de „date personale” și să le gestioneze ei înșiși cu discernământ. Este important ca generația tânără, cu precădere, și toți cei care consideră că nu au nimic de ascuns să conștientizeze faptul că trăim în era lui „big data” și că acestea, alături de „small data”, constituie un „produs premium” al multor companii, pe care le ajutăm uneori, din neglijență sau neștiință, să tranzacționeze propriile noastre date.