Ioan Munteanu

## „Protest”

Recentele manifestații din Piața Universității din București, dar și din multe alte orașe ale României, au readus în primplan marile probleme ale oamenilor: sărăcie, șomaj, boli, corupție, evaziune fiscală... Românii ieșiți în stradă au strigat, ca la o singură comandă: „Jos Băsescu!”, „Jos Guvernul!”, „Vrem alegeri anticipate!” Lozincile antiprezidențiale și antiguvernamentale au exprimat într-un mod deosebit de expresiv marile nemulțumiri ale românilor și i-au atenționat pe cei aflați la putere asupra dificultăților cu care se confruntă.

Fiecare categorie socială și profesională și-a avut propriile sloganuri prin care i-a avertizat pe actualii guvernanți că vremea lor a trecut. Fiecare dintre cei prezenți în stradă și-a exprimat, în propria-i manieră, ideea că s-a ajuns la limita suportabilității și că cei aflați la guvernare trebuie neapărat să lase locul altora.

Deși statutul lor este unul special, cadrele militare în rezervă s-au alăturat protestatarilor pentru a-și apăra demnitatea. Nemulțumirile lor țin, în principal, de anularea unor drepturi legate de gradele și pensiile militare, de limitarea accesului la asistența medicală gratuită, dar și de noua ordonanță de urgență a Guvernului privind procedura de recalculare a pensiilor militare.

Pentru o mai bună înțelegere a situației în care au ajuns cele mai multe dintre cadrele militare, aflate în disponibilizare sau în retragere, voi folosi câteva dintre argumentele pe care mi le-a oferit și m-a rugat să le fac publice un fost comandant de unitate militară, desființată în anul 2005. Cel care fusese evidențiat în Buletinul Informativ al Armatei pentru rezultatele deosebite, care își îndeplinise cu sfințenie obligațiile profesionale a ajuns, conform propriilor spuse... o epavă umană”, măcinat de umilință și ros de boli (boală cronică de rinichi, stadiu 5D, nefropatie mixtă, diabet zaharat, hipertensiune arterială, anemie secundară, gută semireumatoidă, reumatism poliarticular și este dializat de trei ori pe săptămână).

Întrebările pe care i le adresează superiorului său sunt legate de drama pe care o trăiește, asemenea numeroșilor săi camarazi disponibilizați: „Ce am înțeles de la viață? După 31 de ani, 7 luni și 4 zile de serviciu ca militar în slujba României, pe care am iubit-o și o iubesc mai mult decât orice, m-am ales cu o diminuare a pensiei brute de 834 lei.

## „E timpul să ne lași...”

Domnul ministru al agriculturii este unul dintre guvernanții care refuză cu încăpățânare să părăsească fotoliul de demnitar, iar pentru a rămâne la minister e în stare de orice compromis i s-ar propune.

Este de neacceptat faptul că un ministru, responsabil de soarta celui mai important sector ce ține de asigurarea hranei oamenilor și a animalelor, să nu se implice, să nu se bată pentru bugetul alocat propriului minister. Din suma totală de 196 de miliarde lei, agriculturii i-au revenit doar 14,9 miliarde lei, adică 0,7% din PIB, cel mai redus buget din ultimii 22 de ani! Ce scuze mai poate invoca Valeriu Tabără, de vreme ce el, ministrul însuși, s-a opus unui amendament susținut de 39 dintre cei 45 de parlamentari din cadrul comisiilor de specialitate, cu singurul gând de a nu-i supăra pe mai-marii țării?! Cum să refuzi niște măsuri pe care țăranii le așteaptă cu sufletul la gură numai și numai pentru a nu-ți pierde drepturile de jupân peste pământuri?