Daniel Buda

„PSD acceptă democrația doar atunci când îi convine” Dacă în popor există proverbul după care „Vrabia mălai visează” și se folosește pentru a persifla lăcomia nedisimulată a unei persoane, în politică, această zicală se poate folosi pentru a persifla prostia și ridicolul unor acțiuni.

Astfel de acțiuni vizează declanșarea procedurii de contestare a rezultatelor la alegerile prezidențiale, gesturi făcute pe un ton pe cât de grav, pe atât de ridicol din partea unor lideri de partid a căror zestre electorală nu reușește să iasă din marja de eroare a sondajelor de opinie. Paradoxal, din păcate, este un alt lucru, și anume, faptul că, în momentul anunțării rezultatelor alegerilor prezidențiale, uitând de marja de eroare, reprezentanții PSD au sărit pe scenă, exaltând de bucurie, acceptând ideea că numărarea voturile ar putea fi fraudată. Mai mult de atât, contestatarii și nemulțumiții au avut cea mai largă reprezentativitate la nivel național în birourile secțiilor de votare. Poate că nemulțumirea vine tocmai din faptul că „ordinele nu au fost întocmai executate”.

Nu pun la îndoială legalitatea unui asemenea demers, însă pot pune la îndoială veridicitatea faptelor care fac obiectul demersului de contestare. Mai precis, motivația demersului este una construită pe baza relatărilor unor persoane care au tras cu urechea sau în baza unor copii după listele electorale, de altfel, legale, însă citite tendențios în favoarea lor. Dacă în anul 2009, într-o Românie europeană, liderii unor partide își construiesc „rechizitoriul” împotriva propriilor lor greșeli pe temeiul unor delațiuni „din auzite” pe fond muzical, este extrem de grav pentru profesionalismul unui politician.

Raționamentul unui asemenea demers pornește de la nesocotirea unei realități și, deci, de la o premisă greșită. În prezent, majoritatea cetățenilor români își doresc să își aleagă ei șeful statului și nu să li se vândă acest drept. Își doresc un președinte care să nu fie fructul unor compromisuri politice și al unor alegeri de culise, nu un președinte decorativ, care să nu poată face nimic pentru ei. Dimpotrivă, românii sunt învățați cu un președinte care să le poată rezolva problemele și să facă ceva bun pentru ei.

Din păcate, pentru unii politicienii, politica nu este altceva decât un mijloc de a-și rezolva interesele personale și ale grupurilor pe care le reprezintă, iar cei care le-au acordat votul și care i-au legitimat în funcția publică reprezintă o cantitate neglijabilă care trebuie „hrănită” din patru în patru ani. Din fericire, de această metodă care a ținut după 1989 și până în 2004 românii s-au săturat, nu mai vor și nu mai acceptă să fie păcăliți. Este greu de crezut că, cu o asemenea recuzită de campanie (6 susținători ai PSD contra un reprezentant PD-L în birourile electorale ale secțiilor de votare), rezultatul să fie altul decât cel visat sau, mă rog, cel calculat.

Pe de altă parte, politica pentru unii lideri politici nu înseamnă stabilitate, nu înseamnă bunăstare, ci, din contră, orgolii și ambiția de a se impune, indiferent prin ce mijloace. Pentru membrii PSD, jocurile de culise sunt cele care trebuie respectate, și nu voința cetățeanului. De altfel, unii lideri politici ne-au demonstrat că acceptă regulile majorității doar atunci când le convin și le refuză când le sunt nefavorabile.