Adrian Mocanu

„Punct de vedere despre modificările la Codul muncii” Trebuie să precizez mai întâi contextul în care se fac modificări ale Codului muncii: criza economică a produs schimbări vizibile pe piața muncii din România. Încă din iarna anului 2008, multe companii și-au trimis salariații în concediu forțat, preferând să întrerupă temporar activitatea. O mare parte dintre angajații companiilor private s-au trezit pe drumuri, intrând în șomaj, iar cei rămași au fost penalizați cu reducerea treptată a salariilor. Un sondaj al Institutului de Statistică a indicat creșterea muncii la negru. Astfel, la finalul trimestrului al treilea din 2010, aproape o treime dintre angajați lucrau la negru. Sunt surse care spun că există aproximativ un milion și jumătate de români pentru care nimeni nu plătește asigurări sociale, nereprezentați de niciun sindicat, care trăiesc undeva în umbra statisticilor sociale.

Inițiativa Guvernului României de modificare a Codului muncii a dezlănțuit noi tensiuni sociale. Propunerile companiilor multinaționale și ale unor reprezentanți ai patronatelor au fost înglobate într-o primă variantă a noului Cod al muncii, care a înfuriat sindicatele. Trebuie însă spus că prima variantă lansată de Guvern a reușit, în mod teribil, să defavorizeze atât salariații, cât și angajatorii. Mai precis, această primă formă conținea prevederi care satisfăceau doar interesul unor companii multinaționale cu reprezentanțe în România și orgoliul unor persoane din sfera puterii.

După negocieri tensionate, presărate cu amenințări și cu mișcări sindicale, dar și cu cereri de demitere a ministrului muncii, se negociază acum un Cod al muncii mai consensual.

În acest context, mai adaug că România trebuie să-și introducă în legislație unele prevederi impuse de directive ale Comisiei Europene, cum ar fi definirea și reglementarea agentului de muncă temporară, problemă la care România are termen de transpunere în legislația națională data de 5 decembrie 2011.

Un alt argument invocat de Guvern în favoarea schimbării Codului muncii este de ordin fiscal. Guvernul intenționează să reducă fiscalitatea pe muncă, considerată de mediul de afaceri penalizatoare. O fiscalitate mare descurajează angajările și încurajează munca la negru și evaziunea fiscală, susțin reprezentanții oamenilor de afaceri. În acest sens, ni se arată statistici ce indică o scădere periculoasă a încasărilor statului din cotele de contribuții sociale, ceea ce forțează cheltuieli masive din alte surse bugetare pentru a acoperi nevoile. Ministrul de finanțe, Gheorghe Ialomițianu, a declarat că Guvernul analizează o reducere a cotelor de contribuții sociale încă din această vară. Se pare că reducerea fiscalității pe muncă va fi „vândută” în negocierile cu Fondul Monetar Internațional la pachet cu „reforma pieței muncii”.

Ceea ce uită actualul Guvern este că Fondul Monetar Internațional nu agreează însă o reducere a fiscalității pe muncă. Jeffrey Franks, negociatorul-șef al FMI, este sceptic în ceea ce privește capacitatea bugetului de a supraviețui în condițiile unei tăieri de taxe. Dumnealui vrea să avem mai întâi banii și apoi să tăiem taxele, spunând că „Orice punct de TVA sau cotă de contribuție socială tăiată trebuie să fie compensată de încasări”. Vor fi negocieri dure pe această temă.