Constantin Avram

## „Răbdarea românilor este limitată”

Dacă nu am cunoaște miezul problemelor revendicative progresiv afirmate de minoritatea maghiară din România, am putea crede că este vorba numai de niște chestiuni de rutină europeană ale unei minorități și am fi naivi.

Dacă nu am cunoaște miezul comportamentului antiromânesc al cetățeanului László Tökés, am putea crede că este vorba numai despre revendicarea unor drepturi firești ale unei minorități și am fi naivi.

Dacă nu am asista pe viu, cum se spune, la fiecare 15 martie anual, la manifestațiile provocatoare ale minorității maghiare, cu participarea fără jenă a unor reprezentanți ai ungurilor ce guvernează statul ungar vecin, am putea crede în buna intenție a unui stat european de a-și proteja minoritățile din statele vecine și am fi iarăși naivi.

Dacă nu am observa ce se întâmplă în Ucraina, mai exact în peninsula Crimeea, am putea crede că Rusia este un stat democratic fără tendințe imperiale și am fi naivi.

În fine, dacă am crede că între mișcările revendicative ale minorității maghiare din România și tendința separatistă a peninsulei Crimeea, sprijinită de Vladimir Putin, nu există nicio legătură din nou am fi naivi.

Spun toate acestea pentru că evoluția revendicărilor minorității maghiare din România, începând din martie 1990, de la Târgu Mureș, a devenit mai periculoasă tocmai pentru că autoritățile române au dovedit încă o dată, dacă mai era cazul, o toleranță excesivă față de extremismul violent al unora, care nu ar fi trebuit să pășească pe pământul României niciodată.

Hârjoneala președintelui Băsescu cu premierul Ungariei Viktor Orbán, în prezența ultranaționalistului și iredentistului László Tökés, a produs mult rău României, a încurajat atitudinile antiromânești ale acestui răspopit, care cu votul europarlamentarilor români, membri ai PDL, a devenit vicepreședinte al Parlamentului European. Domnul președinte nu i-a retras Ordinul „Steaua României” sau nu i-a atras răspunderea penală acestui „măscărici politic”, tolerându-i înjurăturile la adresa României.

În Europa, nu mai există minorități cu atâtea drepturi de câte se bucură minoritatea maghiară din România. UDMR-ul, partid recent cooptat la guvernare, s-a dezis de acțiunile extremiste ale partidului Jobbik din Ungaria, dar înființarea taberelor paramilitare secuiești pe teritoriul României nu este o glumă, nu este decât o provocare ordinară la adresa statalității României. Unii pun aceste acțiuni provocatoare pe seama apropierii campaniei electorale din Ungaria, dar eu nu cred că este vorba de așa ceva, întrucât motivația stăpânirii ungare de 1.000 de ani asupra Transilvaniei este, de la an la an, tot mai frecventă, tot mai actuală.

De ce, este ușor de înțeles, dacă la nivel european se invocă tot mai des „precedentul Kosovo” care, iată, este urmat zilele acestea de exemplul Crimeei, un exemplu la fel de periculos pentru statul român. Știm cu toții că, în politică, în general, deci și în politica europeană, nimic nu este întâmplător. Slovacii au dat o lecție dură extremiștilor revizioniști din Ungaria și cred că trebuie urgent să le urmăm exemplul. Nu mai este timp pentru toleranță, nu mai este timp suficient pentru prevenirea unui rapt teritorial din trupul României, dorit de un partid nazist numit Jobbik, care face campanie electorală în România, sub privirile îngăduitoare ale noastre, ale românilor majoritari.