Deși rezultatul final al alegerilor prezidențiale demonstrează că stânga din România are nevoie de reformare, nu trebuie să ne însușim ideea că aceasta ar fi într-o criză de proporții, așa cum se speculează în unele medii.
Totuși, atât în PSD, cât și în coaliția de la guvernare mai sunt decizii de adoptat, se impune o reanalizare a strategiei, a principiilor, a proiectelor, o reformare a structurilor, renunțarea la autosuficiență. Acum că s-au finalizat alegerile și că România și-a ales președintele, cel mai important este pentru noi să asigurăm o guvernare bună și eficientă și să dovedim că afirmațiile care s-au făcut în campanie de către candidatul dreptei și susținătorii Domniei Sale nu au fost decât niște minciuni grosolane, folosite în scop manipulativ.
În acest context, se impune să destrămăm un mit, acela al așa-zisei campanii murdare făcute de candidatul PSD, Victor Ponta. Victor Ponta s-a definit, prin faptele sale, drept un candidat pozitiv, care nu a mai vrut să lupte cu cineva, ci a dorit să fie votat pentru ce a făcut el însuși. Cred că ar fi fost un președinte de tip consensual, care ar fi căutat să genereze progresul țării, în baza unui consens național, pe domeniile de interes public.
Într-un fel a reușit, drept dovadă fiind numărul impresionant de voturi obținut în primul tur. Ideea de campanie negativă a fost mai degrabă o construcție a
adversarilor decât o realitate. Nu se poate vorbi de invenții sau minciuni folosite în campanie de Victor Ponta împotriva adversarului său. Chiar și așa-zisele atacuri inițiate de voci ale susținătorilor din partid nu au fost decât preluarea unor informații din presă. În cealaltă tabără, dimpotrivă, am asistat la o tiradă de acuzații mincinoase: renunțarea la cota unică, mărirea taxelor și impozitelor, desființarea DNA, blocarea plății pensiilor, eticheta de promotor al comunismului, omorârea unui procuror, împingerea României spre Rusia etc. În dinamismul și frenezia campaniei, aceste aspecte au trecut neobservate, dar, la o analiză atentă, rațională și obiectivă, ele nu pot fi omise.
Alegerile din 2 și 16 noiembrie au arătat clar că prevederile actuale din Legea nr. 370/2004, care reglementează organizarea votului în țară și străinătate, sunt depășite de realitățile demografice și libertatea de circulație în spațiul UE. În 2009, la ultimul scrutin prezidențial, în străinătate au fost organizate 294 de secții de votare și s-au prezentat 147.000 de români. În 2014, la aceleași 294 de secții de votare au votat în primul tur 161.000 de cetățeni, iar în turul doi 378.811. Acest fapt a fost posibil, în baza prevederilor legale, prin aplicarea măsurilor de mărire la maximum a numărului de cabine și ștampile, declarația pe propria răspundere care a putut fi descărcată de pe internet și completată în avans, dublarea personalului care să asigure buna desfășurare a votului și asigurarea de către MAE a personalului pentru misiuni în afara secțiilor de votare. Cu toate acestea, au existat în ambele tururi cetățeni români care au așteptat foarte mult sau care nu au putut vota, fapt de neacceptat.
Cei responsabili și-au asumat greșeala, și-au exprimat regretul și au plătit prețul politic dur, deși soluții de moment nu ar fi putut fi găsite. Din cele 294 de secții de vot, în 280 dintre ele votul s-a desfășurat fără probleme, unele fiind chiar fără votanți. În schimb, în 14 sau 15 secții s-au prezentat mai multe persoane decât capacitatea acelor secții. În aceste condiții, cred că se impune reanalizarea situației în detaliu a numărului de români care se află permanent sau temporar în afara granițelor și asigurarea, cu anticipație, a condițiilor necesare bunei desfășurări în viitor a unui astfel de eveniment. Potrivit evidențelor misiunilor diplomatice și consulare, în străinătate figurează doar 550.000 de cetățeni români care au declarat că au domiciliul în străinătate. În realitate, surse neoficiale fac referire la un număr real de 3,5–3,8 milioane de români.
Soluția logică pare a fi schimbarea legislației, crearea unui cadru modern de participare la vot, care să permită un alt tip de vot, prin corespondență sau electronic, cu toate elementele de asigurare a securizării votului și înființarea unei instituții apolitice cu atribuții de organizare.
Cu certitudine, așa cum în 2012 a fost un vot clar pentru USL să ajungă la guvernare, așa și pe 16 noiembrie a fost un vot clar pentru domnul Iohannis să ajungă președinte. Pe mai departe, România are nevoie de un președinte, de un guvern și un parlament care să colaboreze în cei mai buni termeni, lăsând la o parte coloratura politică. România are nevoie de soluții reale, și nu de bătălii politice.
Sperăm ca noul președinte să fie alături de popor, să facă lucruri bune, cu dragoste față de oameni și frică de Dumnezeu.
Mulțumesc tuturor celor care au participat la vot și îmi doresc ca alegerea lor să fie un pas înainte pentru binele țării și al fiecărei comunități în parte!
*
„Votul de încredere pentru Cabinetul Ponta IV”
Noua formulă guvernamentală condusă de premierul Victor Ponta a primit votul de încredere al Parlamentului, cu o majoritate extrem de clară și stabilă: 377 de voturi pentru, 134 împotrivă și 12 anulate.
Executivul a propus o agendă de acțiuni și priorități pentru 2015–2016, în baza programului USL prezentat în 2012 și votat de Camerele reunite. Noua echipă guvernamentală are o misiune simplificată, deoarece anul 2015 este un an fără presiune electorală, iar reformele întârziate sau cele mai radicale pot fi luate mai ușor.
Noul Guvern va implementa deciziile luate la nivel parlamentar, legate de interesele românilor din afara granițelor: sistemul de vot și eventuala reformare a serviciilor consulare.
Guvernul va propune măsuri referitoare la mediu, păduri, ape, iar Parlamentului, independent de propunerile Guvernului, îi revine sarcina să stabilească pe termen lung sistemul de redevențe din sectorul energetic și tipurile de exploatări care se pot face sau nu în România, aici incluzându-se gazele de șist, cele aurifere etc. Pe lista de priorități a noului Guvern se află asigurarea independenței energetice și competitivitatea țării în raport cu alte state.
Potrivit informațiilor Executivului, taxa pe valoarea adăugată va fi redusă și la alte produse alimentare, cel târziu din ianuarie 2016, asociată cu o creștere a subvențiilor pentru suprafețele agricole. După 20 de ani în care balanța comercială a produselor agroalimentare a fost negativă, ceea ce înseamnă că am importat mai mult decât am exportat, este primul an în care suntem din nou pe plus, prin creșterea producției și promovarea intensivă. Avem speranța ca acest trend crescător să se păstreze, prin acțiunea concertată a unor măsuri eficiente implementate de noul Guvern.
Până la sfârșitul lui 2015, TVA-ul nu poate fi redus pentru toată categoria produselor agroalimentare, ci doar pentru fiecare aliment în parte, atâta timp cât acesta poate fi integrat ca submăsură în cadrul celor două cote reduse de TVA deja existente, de 5%, respectiv 9%. În această direcție s-a făcut un pas important cu pâinea, urmează produsele bio și se analizează și pentru alte categorii.
Alte priorități pe agenda Guvernului Ponta vor fi, pe lângă cele de guvernare (asigurarea creșterii economice, relaxarea fiscală etc.), și cele de reformă politică: schimbarea structurii administrativ-teritoriale, a sistemului electoral, modificarea Constituției.
Mulțumesc tuturor acelora dintre dumneavoastră care ați acordat votul de încredere pentru noul Cabinet Ponta, dar mai ales pentru continuarea Programului USL din 2012, asumat de noul Guvern.
Îi felicit și le doresc mult succes membrilor Executivului și sper într-o bună colaborare între Parlamentul României, Guvern și președintele țării! Este momentul ca acest început de drum să fie marcat de o schimbare de atitudine, să pășim într-o altă direcție a cooperării interinstituționale: cea a dialogului, a eficienței, a respectului, a sprijinului reciproc.
*
## „Un sfert de veac de libertate”
În urmă cu 25 de ani se aprindea la Timișoara flacăra revoluției anticomuniste. A început în 15 decembrie, a continuat în 16 și 17 decembrie, când au căzut primii martiri. În 18 decembrie, în fața Catedralei Mitropolitane din Timișoara, au fost uciși mai mulți tineri care cântau colinde și strigau lozinci anticomuniste. În acea zi a urcat la ceruri și Sorin Leia, tânărul erou născut în comuna Tomești, din apropierea orașului Făget. Chiar dacă ucigașul său a fost
identificat ulterior, în persoana unui maior de miliție, și arestat, a fost în cele din urmă eliberat din lipsă de probe.
Din 16 și până în 21, 22 decembrie, când revoluția s-a întins în toată țara, acest oraș a ținut piept singur forței ofensive a regimului comunist. Sute de oameni au ieșit pe stradă și au avut curajul de a striga lozinci antidictatoriale și anticomuniste. Mulți dintre ei au căzut răpuși de gloanțe, dar și mai mulți au reușit să sfărâme jugul opresiv. 119 morți, 392 de răniți și 850 de arestați, acesta este bilanțul tragic al victimelor de la Timișoara. Lupta a fost nedreaptă, inegală, între oameni simpli, înarmați doar cu mult curaj și dorință de libertate, și forțele echipate și antrenate ale Securității, Miliției, Armatei, activiștilor fanatici.
La 20 decembrie 1989, Timișoara a devenit primul oraș liber al unei Românii îngenuncheate de comunism. „În 20 decembrie 1989, Timișoara a intrat definitiv în stăpânirea populației, transformându-se într-un oraș liber, în marea închisoare care devenise, în acele zile, România”, este precizat în preambulul Proclamației de la Timișoara, din martie 1990. În aceeași zi, orașul Lugoj, din județul Timiș, s-a ridicat împotriva comunismului.
Curajul, eroismul, jertfa, dragostea de țară și libertate a timișorenilor au constituit exemplu și impuls pentru ceilalți români care au îndrăznit să spună, la rândul lor, „Până aici!” dictaturii și opresiunii.
Regimul comunist a căzut în 22 decembrie, la ora amiezii, odată cu fuga soților Ceaușescu din București. Ziua de 22 decembrie a fost declarată Ziua victoriei Revoluției Române.
La Timișoara și în toată țara s-a luptat și s-a murit pentru libertate, democrație, unitate socială, o viață și un viitor mai bune. În decembrie 1989, la Timișoara s-a scris o nouă pagină de istorie a țării noastre, cu credința că trebuie să fie readuse darul libertății, lumina speranței și adevărului generațiilor de azi și de mâine.
La 25 de ani de la căderea regimului comunist, oare idealurile, crezul și dorințele arzătoare ale celor care și-au pus jertfa pe altarul patriei au putut fi împlinite, așa cum s-ar fi cuvenit? Trăim într-o țară superbă, pe care am putea să o facem minunată. Numai că o țară devine minunată nu prin simpla evocare a unor amintiri despre un trecut strălucitor sau prin visuri și speranțe mărețe, ci prin încercarea concretă a fiecăruia dintre noi de a face să fie cât mai bine, de la o zi la alta.
Avem această datorie față de acei tineri care au avut curajul și demnitatea de a sta drepți, cu fruntea sus, în fața morții, purtând în sufletul pur idealul întregii noastre istorii. În decembrie este timpul să ne plecăm capul și să ne gândim măcar o clipă la cei care nu mai sunt.
Dumnezeu să-i odihnească în pace pe martirii libertății!
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.