Eugen Bejinariu

Realitatea vieții politice din România, și în primul rând la nivelul Parlamentului și al Guvernului Emil Boc, m-a determinat să prezint în Camera Deputaților declarația politică intitulată „Răsturnarea valorilor democrației în România”.

Într-un stat democratic funcționează mai multe puteri: puterea legislativă – Parlamentul, numit și forul legislativ suprem, puterea executivă – Guvernul și puterea judecătorească – parchetul și tribunalul, la care vine și presa centrală și locală, numită adesea „câinele de pază al democrației”. Între aceste puteri există separație, iar în desfășurarea activității lor apar și relații care ar trebui să nu subordoneze, să nu impună și să nu stânjenească rolul și atribuțiile fiecărei puteri. Cetățenii cunosc această așezare a puterilor, dar și relațiile dintre ele.

În realitatea ultimilor ani, de când a apărut în rândul puterilor și „președintele-jucător”, funcționarea statului democratic este mult dereglată. La cea mai simplă analiză a rolului și atribuțiilor Parlamentului statului român, vom constata multe exprimări anticonstituționale, diverse disfuncționalități și anomalii.

Guvernele Emil Boc, cu rolul de a aplica legile statului român și de a raporta Parlamentului modul de realizare a acestor legi, și-au asumat atribuții legislative. Așa se face că acum s-a ajuns ca legile să fie inițiate și asumate de Guvern

în Parlamentul României. Menționăm că asumarea răspunderii era valabilă numai în vacanțele parlamentare și numai cu aprobarea Parlamentului, pe perioade și domenii. În condiții normale, o lege inițiată de Guvern, Parlament sau societatea civilă este supusă dezbaterii în Parlament, potrivit procedurilor parlamentare. Dezbaterea completă se face în Senat și în Camera Deputaților sau în ordine inversă, după care diferențele sunt mediate de comisii special aprobate de Parlamentul României. Urmează promulgarea legii de către Președintele României.

Astăzi Guvernul a ajuns la a paisprezecea asumare a legii, ignorând și Constituția, și Regulamentul Senatului și al Camerei Deputaților, și orice cutumă parlamentară. Între legile asumate de Guvern în Parlamentul României și urmate de moțiuni de cenzură enumerăm: Legea Codului penal și civil, Legea educației naționale, iar recent, Legea privind dialogul social și Legea uniformizării salariilor cadrelor didactice și care nu vor mai fi urmate de moțiune de cenzură, ci de solicitarea PSD-ului de intervenție a Curții Constituționale.

Dovada dereglării o evocăm doar cu un singur domeniu, și acela prioritate națională – educația. S-a votat în Parlament legea pentru creșterea cu 50% a salariilor profesorilor, lege promulgată de președinte, Guvernul și-a asumat răspunderea în Parlament pentru Legea educației naționale, iar recent același Guvern își asumă răspunderea pentru uniformizarea salariilor profesorilor, în vreme ce problemele școlii și ale universității coboară tot mai mult ca dimensiune și calitate în societatea românească, sistem care se află în plină „reformare și modernizare”. În toate aceste „preocupări” față de școala românească nu găsim termeni precum studiu, analiză, dezbatere în comisiile de specialitate din Camera Deputaților și din Senat, propuneri și, respectiv, votul final din Parlament, așa cum ar fi normal, constituțional și moral.