Cristina Trăilă

Recent am sărbătorit cu toții Ziua internațională a familiei și Ziua copilului, două zile deosebite și prilejuri extraordinare pentru a ne arăta aprecierea față de oamenii frumoși din viețile noastre.

În același timp, este important să folosim astfel de momente pentru a atrage din nou atenția asupra problemelor cu care se confruntă familiile, mai ales din cauza prejudecăților, a stereotipurilor și a discriminării.

Familia reprezintă fundamentul oricărei societăți, un factor extrem de important din toate punctele de vedere. Cu toate acestea, din păcate, întâlnim deseori percepții eronate, gândiri discriminatorii, care plasează, de exemplu, familia monoparentală în afara ariei care cuprinde această noțiune.

În România astfel de discuții au acaparat interesul public, îndeosebi în anul 2018, în contextul referendumului pentru familie. Ba chiar am fost martorii unor exemple de discriminare concrete – cazul cinematografului care a refuzat să îi vândă unei mame singure cu doi copii pachetul „Family” – și ai unor declarații ireale din partea unor politicieni. Să nu uităm de senatorul PSD Daniel Breaz, actualul ministru al culturii, care a susținut fără nicio reținere că o familie monoparentală nu înseamnă familie.

Ne lovim de astfel de gândiri primitive în fiecare zi și, tocmai de aceea, este de datoria noastră, a fiecăruia dintre noi, să oprim aceste inepții, să le sancționăm public de fiecare dată, să apărăm familiile formate din mame și tați singuri.

O familie nu poate fi definită în funcție de numărul de părinți, pentru că înseamnă mult mai mult de atât. Din punct de vedere juridic, Codul civil arată că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți. Nu există însă vreun articol în Codul civil care să ne spună că o familie formată dintr-un singur părinte nu poate fi definită drept familie. Iar _Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus._ Adică: „Unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă!”

Mai mult, din punct de vedere sociologic, citând din dreptul familiei, „familia, ca formă specifică de comunitate umană, desemnează grupul de persoane unite prin căsătorie, filiație sau rudenie, care se caracterizează prin comunitate de viață, interese și întrajutorareˮ.

Prin urmare, familia se întemeiază, în primul rând, pe dragoste și pe credință. Putem să spunem că „familie” și „acasă” sunt sinonime, pentru că ne simțim acasă nu într-un anume loc, ci lângă cei dragi, lângă părinți și copii, lângă frați și surori, lângă bunici, mătuși și unchi, lângă veri și lângă prieteni. Ne simțim acasă lângă cei pe care îi iubim.