Ioan Balan

„Recentralizarea administrativă a României”

Majoritatea basmelor românești, bazate, evident, pe născociri, pornesc cu celebra sintagmă „a fost odată, ca niciodată...”.

Așa că aș putea să încep și eu să descriu angajamentele și realizările PSD în planul reformelor și al descentralizării administrative și financiare a României tot ca pe niște basme vândute populației drept reforme ale statului.

Așadar, pot spune fără rezerve că a fost odată, ca niciodată, o vreme când actualul președinte al Camerei Deputaților și președinte al PSD nu era nici președinte de partid și nici al treilea om în stat, dar tot era mândru viceprimministru și nepriceput ministru al administrației.

În vremurile acelea, nu foarte îndepărtate, pe când zmeii PSD deschideau ușile de la Guvern cu piciorul, a fost o lege a descentralizării unor competențe ale ministerelor și de feudalizare a României, declarată în integralitatea ei neconstituțională.

Zâna bună, la vremea aceea Curtea Constituțională, a devoalat cu subiect și predicat adevăratele intenții ale zmeilor PSD, pe vremea aceea flămânzi președinți de consilii județene, de a sfârteca România în interesele lor personale și de grup. Dacă am început această relatare în tonul unui basm, tot așa o să o și închei... Și-am încălecat pe-o căpșună și PSD a mai spus o mare, mare minciună!

Tot mai mulți români au înțeles faptul că PSD, dar mai ales un PSD aflat la guvernare, reprezintă cel mai important inamic și pericol la adresa modernizării economice și administrative a țării noastre. De fapt, cele două aspecte, economice și administrative, nu pot fi disociate, ele fiind într-o strânsă legătură și determinare. Știm cu toții ceea ce, de mulți ani de zile, românii strigă în stradă: „vrem o țară ca afară...”, însă afară, adică în toate statele membre ale Uniunii Europene, procesul de descentralizare a administrației publice reprezintă un demers deja încheiat, care produce efecte economice, sociale și administrative favorabile pentru comunitățile locale și pentru stat.

Din păcate, după acea tentativă neconstituțională de descentralizare a PSD, acesta a început să promoveze cu toată forța exact procesul invers – recentralizarea administrației – strângerea puterii de decizie la București.

Știm cu toții că nu putem vorbi despre autonomie locală sau despre descentralizarea reală a administrației dacă cea mai mare parte a deciziilor sunt condiționate de factori financiari care stau în pixul și bunăvoința miniștrilor de la București. Când spun acest lucru, mă refer la proiectele de investiții locale, unele mărunte, dar importante pentru comunitățile locale care nu se pot finanța din resurse bugetare locale, pentru că banii publici se strâng în continuare la centru, la bugetul central, de unde se distribuie apoi, în funcție strict de culoarea politică a primarilor sau a majorităților din consiliile județene.

Așa s-au născut proiectele de tip PNDL1, PNDL2 și altele, în care administrațiile publice locale cer milă de la București pentru a construi un podeț peste o apă sau pentru a reabilita o școală fărâmată. Culmea culmilor, comunitățile locale cer milă, cer finanțare chiar din banii lor, din impozitele plătite de ele. De asemenea, nici în glumă nu mai putem să le vorbim celor din administrația locală despre decizie locală, despre autonomia administrațiilor și descentralizare, atâta vreme cât cele mai multe dintre acestea nu reușesc să-și asigure nici măcar cheltuielile curente, adică plata salariilor personalului, plata facturilor sau a cheltuielilor legate de serviciile publice locale. Și iarăși primarii merg la București pentru a se umili și a primi bani pentru echilibrarea bugetelor locale din impozitele plătite de comunitățile lor.