Claudia Boghicevici

„Reconcilierea vieții de familie cu activitatea profesională – o problemă care trebuie discutată tot anul, nu doar în luna martie a fiecărui an”

Astăzi mi-am propus să vă vorbesc despre reconcilierea vieții de familie din două motive. Primul este acela că sunt, la rândul meu, o femeie de carieră, dar am și o familie la care țin foarte mult. Al doilea ține de faptul că și în România, la fel ca la nivelul întregii comunități europene, începe să devină un subiect tot mai disputat, atât la nivel de politici publice, cât și la nivel de individ. Pentru că este o temă vastă, voi aborda această problematică strict din perspectivă feminină, încercând să punctez o serie de aspecte relevante, precum nevoia de implicare a statului, flexibilitatea la locul de muncă și distribuirea echilibrată a activităților domestice între partenerii de viață. Tot mai multe femei își doresc o carieră de succes, vor independență materială și un statut care să atragă respectul celor din jur. În acest sens, sunt dispuse fie să lase în plan secund nevoia de întemeiere a unei familii, fie să își pună tocmai familia în planul al doilea, sacrificând astfel din timpul acordat membrilor săi. Sunt o femeie de carieră, dar nu înțeleg această carieră prin sacrificiu. O înțeleg în schimb ca o completare la activitatea și responsabilitatea de soție și de mamă, pe care mi le asum zilnic. Și tocmai pentru că sunt o femeie cu o carieră în spate, dar și cu ambiții de viitor, știu foarte bine cât de importantă este susținerea primită atât din partea membrilor familiei, cât și din exterior, din partea instituțiilor statului și a angajatorilor.

Dincolo de funcția pe care o ocup, problematica reconcilierii vieții de familie cu cea profesională trebuie dusă, inevitabil, în sfera politicului, a guvernării. Iată de ce vreau să punctez faptul că este important ca statul, prin politici specifice, să susțină femeile în activitatea economică și să faciliteze un mediu de lucru prietenos familiilor.

Nu am deloc simpatii pentru politici stângiste, în care statul este implicat peste un nivel acceptabil. În acest domeniu însă nevoia de reformă, în primul rând legislativă, este acută. În acest sens, este nevoie de dezvoltarea serviciilor publice de îngrijire a copiilor și de promovare a inițiativei private în acest domeniu. Este în același timp nevoie de stimularea angajatorilor să ofere salariaților un program de lucru flexibil, păstrându-i în câmpul muncii. Nu în ultimul rând trebuie abordată și latura educativă, prin campanii publice cu privire la necesitatea distribuției echilibrate între cei doi parteneri a rolurilor și a responsabilităților domestice, legea oferind posibilitatea concediului parental și în rândul taților. De asemenea, intervenția statului este necesară în prevenirea discriminării pe criterii de gen pe piața muncii, în scopul asigurării accesului egal la ocupare și dezvoltare profesională a femeilor, prin facilitarea reintroducerii în câmpul muncii a mamelor. Pentru multe femei asumarea rolului de principal responsabil de creșterea și îngrijirea copiilor conduce la discontinuități în viața profesională, reduce oportunitățile de promovare și poate inclusiv să împiedice urmărirea unui anumit traseu profesional.