Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·28 noiembrie 2013
Informare · retras
Ion Melinte
Discurs
„Reconversia, oportunitate pentru pomicultura românească” Pomiviticultura, una dintre cele mai eficiente ramuri ale agriculturii României, îndeletnicire tradițională ale cărei origini se pierd în negura veacurilor, s-a prăbușit în perioada de tranziție văzând cu ochii.
Deși ocupau doar 4% din suprafața agricolă a țării, pomicultura și viticultura, fiind ramuri intensive ale producției agricole, realizau mai bine de o treime din valoarea totală a
producției vegetale, utilizând, de regulă (în multe cazuri pe nedrept), terenuri mai puțin propice pentru alte culturi.
La 23 de ani de la evenimentele din 1989, starea patrimoniului pomicol a ajuns într-o situație dezastruoasă, degradarea plantațiilor devenind alarmantă.
Pomicultura în România avea în 1990 un patrimoniu de circa 300–325 de mii de hectare, din care 10 mii de hectare livezi intensive și superintensive, 60.000 hectare plantații tinere și restul plantații clasice.
Pomicultura românească în perioada de tranziție a suferit o puternică degradare, aceasta datorându-se următoarelor cauze:
– diminuarea patrimoniului la 120 mii de hectare;
– au avut loc defrișări – în „dușmănie”, fără niciun motiv tehnic sau economic –, indiferent de vârstă sau de gradul de intensivitate a acestora. Nu au scăpat de această „dușmănie” nici plantațiile din institutele și stațiunile de cercetare de profil;
– atacul bolilor și dăunătorilor, lipsa tratamentelor, neaplicarea fertilizărilor, a lucrărilor solului, a tăierilor de formare, de fructificare sau de regenerare și-au spus cuvântul, mai ales asupra stării generale a livezilor rămase în cultură;
– la toate acestea s-au adăugat problemele de ordin economic, și anume: lipsa finanțării pentru înființarea de plantații noi, pentru producție și pentru completarea de goluri, lipsa capitalului de exploatare pentru aplicarea tehnologiilor moderne, prețurile greu de suportat ale pesticidelor, ale îngrășămintelor chimice, lucrărilor mecanice, irigațiilor etc.
Se poate face ceva totuși pentru stoparea căderii libere a pomiculturii românești și revigorarea acesteia? Răspunsul este da.
Pomicultura românească va avea din 2014 un program de reconversie și replantare similar cu cel din viticultură. Pentru a îndeplini acest program este nevoie de o politică națională adecvată în domeniu, pentru înlăturarea tabloului sumbru redat în această declarație politică, și atingerea până în 2020 a obiectivului – 200.000 de hectare cu livezi.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.