Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·16 noiembrie 2010
Dezbatere proiect de lege · Trimis la votul final
Viorel Buda
Discurs
„Record pentru premierul Boc: 16 acte normative infirmate la Curtea Constituțională și o victorie împotriva victimelor comunismului”
Prin decizia de miercuri, 3 noiembrie 2010, a Curții Constituționale, prin care s-a considerat drept neconstituțională adoptarea Legii educației naționale prin angajarea răspunderii Guvernului, numărul actelor normative emise de Cabinetele Boc din decembrie 2008 și până în
prezent care au fost infirmate din punctul de vedere al constituționalității se ridică la 16. Este un record (negativ) în materie, neegalat până în prezent de niciunul dintre șefii de guvern din România. Este un record (negativ) neegalat în vreunul dintre statele membre ale Uniunii Europene. De menționat că majoritatea actelor normative infirmate total sau parțial de către judecătorii Curții Constituționale au vizat domenii legislative extrem de importante în ceea ce privește România și românii. De menționat că actele normative infirmate, total sau parțial, conțineau prevederi potrivnice românilor.
Și totuși, Guvernul Boc a obținut și o victorie la Curtea Constituțională. O victorie cu niște costuri amare pentru un segment redus de cetățeni români – foștii deținuți politici, foștii deportați, în general foștii persecutați ai regimului comunist. Prin Decizia nr. 1.358 a Curții Constituționale, a fost declarat neconstituțional articolul 5 alin. (1) litera a) din Legea nr. 221/2009, adică exact articolul-pilot al legii, cel care dădea dreptul categoriei mai sus citate să solicite prin intermediul justiției despăgubiri pentru coșmarurile de care a avut parte în timpul regimului comunist. Nu voi proceda ca premierul Emil Boc și nu am să comentez nici decizia și nici motivarea Curții Constituționale pentru simplu motiv că nimeni nu are acest drept. Voi comenta cum s-a ajuns în această situație.
Legea nr. 221/2009 a fost inițial concepută de ministrul PD-ist al justiției, Monica Macovei, în 2006, dar, din motive pe care nu le cunosc, a rămas în sertarele ministerului. Proiectul a fost repus pe tapet de ministrul liberal Tudor Chiuariu și a intrat în 2007 în proceduri parlamentare. În 2009, deci în timpul unuia dintre guvernele conduse de Emil Boc, legea a fost adoptată în Camera Deputaților cu un scor zdrobitor: 212 voturi pentru, două contra și 4 abțineri.
De menționat că 85 din cei 86 de deputați ai principalului partid de guvernământ, PDL, prezenți în plen, au votat pentru (unul s-a abținut). După numai un an de zile, Guvernul condus de premierul Emil Boc și totodată președintele partidului care a votat în proporție de 99,99% în favoarea acestei legi a atacat – prin Ministerul de Finanțe, din postura de parte în procesele în care foștii persecutați politici își cereau drepturile legale – la Curtea Constituțională principalul articol al legii și a obținut o victorie „strălucită” împotriva celor maxim 120.000–150.000 supraviețuitori sau urmași ai deținuților, deportaților sau persecutaților politic, care, începând de săptămâna trecută, nu vor mai avea dreptul să solicite despăgubiri pentru suferințele de care au avut parte.