Gabriel Tița-Nicolescu

„Reducerea numărului de bugetari trebuie făcută cu mare atenție”

Bugetul suferă destul de mult de pe urma crizei și anul 2010 va fi un an greu și, probabil, la fel va fi și 2011. Guvernul trebuie să facă tot posibilul pentru a atrage fonduri europene, proiectele trebuie mai bine prezentate la Bruxelles, pentru că singurul instrument care poate să lupte împotriva crizei economice sunt banii europeni.

Trebuie să ne aplecăm cu mare prudență asupra reducerilor de personal în sectorul bugetar, în condițiile în care bugetul prevede concedierea a 100.000 de bugetari. În perioada 2004–2008 am asistat la o creștere explozivă a personalului din sectorul public, între 30 și 40%, dar în ciuda acestei creșteri a numărului de angajați bugetari, există ramuri bugetare în care e penurie, și nu surplus de personal. De aceea, Guvernul trebuie să analizeze cu mare atenție unde trebuie făcute reduceri și unde adăugiri. Nu se pot face într-un an, nu trebuie disponibilizate oricum persoanele, trebuie să ne gândim că acest demers va crește numărul de șomeri, care sunt plătiți tot de la bugetul de stat.

Nesiguranța zilei de mâine îi frământă pe angajații din sistemul bugetar. Tot mai mulți funcționari publici se tem că vor rămâne fără loc de muncă.

Dacă pornim de la premisa că sectorul public trebuie să îl copieze pe cel privat, ceea ce se și întâmplă la nivelul administrației publice, încercându-se trecerea de la un sistem administrativ birocratic, bazat pe separarea clară a funcțiilor și îndeplinirea rolului de executant al ordinelor conducătorilor politici ai instituțiilor, la un sistem managerial, bazat pe eficiență – management public, o simplă reducere a numărului de bugetari nu va determina direct o însănătoșire a mecanismelor unei organizații, nu va schimba sistemul, pentru că nu numărul bugetarilor este problema principală. Există totuși câteva deosebiri între sistemul public și cel privat.

Dacă miza sectorului privat este profitul, cuantificat în bani, în cazul sectorului public miza este interesul public, mai greu cuantificabil. Este necesar un demers de identificare a așa-ziselor „costuri administrative”. Acest lucru nu se poate

realiza foarte curând, ci probabil în 2-3 ani. În plus, prin menirea sa, administrația trebuie să presteze și servicii publice nerentabile pentru un întreprinzător privat, cum ar fi, de exemplu, gestiunea serviciilor de canalizare și apă într-o localitate mică, unde numărul beneficiarilor este prea mic și amortizarea investiției se face într-o perioadă foarte lungă de timp. Și exemplele pot continua.

În concluzie, adoptarea unui sistem de management al sectorului public pliat pe cel privat poate merge numai până la un anumit punct.

Reducerea numărului de angajați doar pe baza constrângerilor bugetare sau din considerente politice, și nu pe baza unor analize serioase, va încetini procesul de eficientizare a administrației publice și va conduce la o scădere a calității serviciilor, ceea ce ar fi dureros, în contextul crizei economice actuale.