„Reducerea șomajului în rândul tinerilor – problemă pe Agenda G20, nu și pe cea a Guvernului USL”
Cu fiecare săptămână care trece guvernarea USL dă tot mai multe dovezi de nepricepere, de inacțiune, de somnolență. Au trecut 16 luni de la preluarea guvernării, timp în care responsabilii USL din domeniul muncii și al protecției sociale nu au făcut altceva decât să șomeze. În puținele momente în care au promovat câte un proiect de lege, au făcut-o cu mare întârziere sau după ce au plagiat proiectele fostei guvernări, inclusiv ale mele. Exemplele sunt nenumărate, dar astăzi vreau să revin la o problemă crucială pentru dezvoltarea României și tratată complet neserios de actuala guvernare: problema șomajului în rândul tinerilor.
În această săptămână am avut prilejul să ascult două declarații care se bat cap în cap și care ilustrează perfect inadecvarea responsabililor din Guvernul de la București. Pe de o parte, directorul general al Organizației Mondiale a
Muncii, domnul Guy Ryder, a tras, în cadrul summitului G20 de la Sankt Petersburg, semnale serioase de alarmă privind șomajul foarte ridicat în rândurile tinerilor în Europa, declarând: „Dacă nu îi aduci pe acești tineri în câmpul muncii, ai de-a face cu o bombă cu ceas din punct de vedere demografic. Șomajul în rândul tinerilor este dublu sau triplu față de nivelurile normale și trebuie să găsim rapid locuri de muncă, din foarte multe motive.” Asta în condițiile în care șomajul în rândul tinerilor se apropie de 25% la nivelul UE, inclusiv în România, și trece de 50% în statele afectate de criză din sudul zonei euro.
De cealaltă parte, avem declarația stupefiantă a ministrului muncii din Guvernul USL, care ne anunță propagandistic că rata șomajului a scăzut la 5,03% în luna august, față de 5,29% înregistrat în luna iulie, când, de fapt, conform INS, rata șomajului în luna iulie este de 7,5%, 739.000 de persoane fiind fără un loc de muncă. Cifra INS este mai mare decât cea anunțată de ministrul muncii, ea cuprinzând toți românii fără serviciu, inclusiv pe aceia care nu primesc indemnizație de la stat, deci este cifra mai aproape de realitate.
Doamna ministru nu ne anunță însă lucruri mai importante, de exemplu ce face Guvernul USL pentru a aborda problema ridicată de șeful Organizației Mondiale a Muncii la summitul G20. În fața acestei absențe compromițătoare de soluții, eu nu pot să nu remarc lipsa de eficiență și de pricepere a guvernanților actuali. Pe de o parte, se vorbește de încercarea de elaborare a unor programe menite să reducă șomajul la persoanele tinere, iar de altă parte, Guvernul USL vine cu un plan național de ocupare a tinerilor care nu este altceva decât o strategie de consiliere a tinerilor șomeri.
Personal, am anunțat în premieră planul național de ocupare a tinerilor, în aprilie 2012, la vremea aceea fiind ministru al muncii, un plan gândit în jurul obiectivului de creare de locuri de muncă. S-a schimbat Guvernul însă, iar o dată cu el s-a schimbat și planul de scădere a șomajului în rândul tinerilor. Astăzi, Guvernul vrea să reducă șomajul în rândul tinerilor, în următorii șapte ani, doar prin consiliere, fără să contribuie decisiv la crearea de noi locuri de muncă.
Mai mult, începând cu anul 2014, România are șansa accesării de fonduri europene pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor cu vârste între 15 și 24 de ani prin programul „Garanția pentru tineri”, un program cu un buget inițial de șase miliarde de euro la nivelul întregii Uniuni Europene. Garanția pentru tineri prevede ca în termen de patru luni după ce un tânăr a absolvit o formă de învățământ să i se găsească o formă de ocupare: să își continue studiile, să participe la cursuri de recalificare sau să fie angajat. În acest fel se încearcă reducerea posibilităților ca tinerii să devină șomeri de lungă durată. României îi reveneau 400 de milioane de euro, în perioada 2014–2015, din programul de 6 miliarde de euro stabilit de Consiliul European. Alocarea pentru țara noastră ar putea urca la aproximativ 470–500 de milioane de euro în urma redistribuirii la nivel european a altor două miliarde de euro, sursele urmând să fie identificate de Comisia Europeană, în următorii doi ani, din programele nefinalizate sau pe care au loc dezangajări de fonduri.
Temerea mea apare însă într-un context de neîncredere față de actuala conducere, în condițiile în care, pentru accesarea fondurilor, Guvernul român trebuie să prezinte Comisiei Europene, până în ianuarie 2014, „un program corespunzător” privind utilizarea acestor bani. Se va pune
accentul pe utilizarea fondurilor europene pentru proiecte de ucenicie și formare profesională a tinerilor la locul de muncă, iar România are legislația adecvată prin Legea educației asumată de Guvernul Boc în 2011.
România mai are doar câteva luni la dispoziție pentru a construi programele necesare accesării acestor fonduri pentru reducerea șomajului în rândul tinerilor. Este nevoie să punem presiune pe acest Guvern și pe responsabilii din Ministerul Muncii, în special, pentru a preveni un nou dezastru legat de absorbția fondurilor europene. Este tot mai evident că avem un Guvern care și-a pierdut rațiunea existenței sale, nu trebuie însă să avem și o generație întreagă pierdută și sacrificată.
*
„Adoptarea legii pentru eutanasierea maidanezilor – o victorie tristă pentru PDL, o palmă pe obrazul USL, o șansă pentru siguranța românilor”
Votăm în această săptămână, cu o întârziere de cel puțin 2 ani, o lege care ar putea salva vieți. Legea care permite eutanasierea câinilor maidanezi, după 14 zile în care nu au fost revendicați sau adoptați, este un pansament pentru o boală acută a României. Această lege nu acoperă însă rănile adânci aduse de dezinteresul, politicianismul și cinismul unor parlamentari care în legislatura trecută au preferat să câștige voturi decât să salveze vieți.
Tragedia din București ne-a arătat încă o dată ce înseamnă iresponsabilitatea și populismul unor politicieni. Cei care spun acum că noi, cei din opoziție, suntem cinici atacând administrațiile USL-iste pe acest subiect uită că aceste tragedii puteau fi evitate tocmai prin decizii politice. Să ieșim din fariseism și să recunoaștem că e de datoria oamenilor politici să fie responsabili și să ia deciziile necesare pentru a preîntâmpina asemenea tragedii, pentru asta sunt votați și învestiți cu încredere de către cetățeni. Iată de ce este absolut normal să cerem cu toată fermitatea demisia primarului Oprescu pentru modul în care a sfidat atâta vreme dorința oamenilor de a fi în siguranță pe străzi. Lacrimile mai mult sau mai puțin teatrale nu pot șterge cu buretele populismul acestui primar care de 5 ani de zile cheltuiește bani pe recorduri și alte extravaganțe, dar nu alocă fonduri pentru rezolvarea problemelor de maximă necesitate.
Referendumul din 6 octombrie este un alt tertip propagandistic, o perdea de fum care să mai acopere din rușinea acestui primar. Pe lângă că este inutil – fiind consultativ, iar decizia se va lua în cele din urmă în Parlament, după ce Ponta a fugit din nou de răspundere și nu a dat ordonanță de urgență –, acest referendum mai costă și 5–6 milioane de lei, bani care ar fi putut fi dirijați spre cauze mult mai importante.
Ceea ce s-a întâmplat în această tragedie din București ne arată încă o dată unde poate duce un populism exacerbat al politicienilor, unde poate duce goana permanentă după imagine și puncte electorale. Imaginați-vă că noi, în guvernarea PDL, nu ne-am fi asumat răspunderea pentru reformele dureroase. Nu am mai fi fost atât de blamați pe moment, dar țara ar fi alunecat în prăpastie, în faliment. Un om politic responsabil și cu dragoste de țară trebuie să își asume răspunderea, altfel e doar un bibelou într-o vitrină.
În concluzie, salut adoptarea, chiar și tardivă, a acestei legi care va proteja populația și va preveni tragedii similare cu cea din București. Este însă și un moment bun pentru noi,
toți parlamentarii, să ne uităm în oglindă. Să avem puterea să admitem că este regretabil și condamnabil modul în care USL a tergiversat un an și jumătate această propunere legislativă, trezindu-se abia după ce s-a întâmplat o tragedie. Este o victorie tristă pentru PDL, pentru că ea vine prea târziu și după apariția unor tragedii. Este în același timp o palmă pe obrazul USL. Dacă această lege nu ar fi fost blocată de USL, în 2011, probabil că nu am mai fi avut aceste tragedii.
*
„Guvernul USL respinge orice propunere de mărire a alocațiilor copiilor”
Săptămâna trecută, în Senat, s-a respins o propunere legislativă de modificare a Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, republicată, în sensul majorării cuantumului acesteia. Proiectul care presupunea majorarea alocației de stat pentru copii de la 42 de lei la 50 de lei ar fi avut efecte benefice asupra parcursului școlar al elevilor care se descurcă greu cu suma de 10 euro ce nu acoperă nici măcar o parte din necesitățile unui tânăr.
În prezent, cuantumul alocației de stat pentru copii se acordă diferențiat, astfel:
a) 0,4 ISR (200 lei) pentru copiii cu vârsta de până la 2 ani (sau de până la 3 ani, în cazul copilului cu handicap);
b) 0,084 ISR (42 lei) pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 ani și 18 ani, precum și pentru tinerii prevăzuți la art. 1 alin. (3);
c) 0,168 ISR (84 lei) pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3 ani și 18 ani, în cazul copilului cu handicap, conform prevederilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Ca deputat, inițiator al unui proiect legislativ asemănător, cred că este necesară modificarea acestei legi. Scopul inițiativei pe care am înaintat-o, alături de alți colegi ai Parlamentului, este de a majora nivelul alocației de stat pentru copii, pentru toți copiii, astfel încât cuantumul acesteia să fie în acord cu realitățile economice din prezent, având în vedere că nu și-a modificat valoarea în ultimii ani și, de asemenea, pentru a încuraja natalitatea.
Prin lipsa de reacție la nevoile semenilor a fost demonstrată, încă o dată, nepăsarea de care dau dovadă parlamentarii USL. Comportamentul acestora nu a făcut decât să scoată la iveală minciunile rostite în campaniile electorale. Spunem asta pentru că, după ce au păcălit electoratul să-i voteze, USL-iștii au devenit nepăsători, uitând de toate promisiunile făcute populației.
Guvernul USL, deși arată că muncește pentru oameni, că lucrează la o legislație mai bună pentru salariați și pensionari, referindu-mă aici la cele două proiecte legislative de care vorbesc, dar care nu are nicio formă publică și cu privire la care societatea civică nu e consultată, nu găsește preocupare pentru viitorii contribuabili ai țării să le ofere în prezent un sprijin. Avem speranța ca acești copii să rămână să lucreze în țară și să contribuie la sistemul public de contribuții, dar în prezent nu putem să le oferim o alocație decentă, ba, mai mult, Guvernul susține, în punctul de vedere transmis Parlamentului cu privire la proiectul respins, că „în condițiile financiare actuale este foarte greu de susținut o majorare a nivelului alocației de stat pentru copii”.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.