Mihai Weber

„Reevaluarea strategiei energetice naționale”

Energia a devenit un factor strategic în politica globală, o componentă vitală pentru dezvoltarea economică și progresul societății în ansamblu, generând o serie de preocupări la nivel mondial. În prezent nu poate fi concepută o economie dezvoltată, cu un sector social adecvat Europei secolului XXI, fără un sector energetic eficient. Energia este un domeniu de însemnătate strategică pentru faptul că asigurarea acesteia la prețuri rezonabile influențează competitivitatea economică, capacitatea de producție internă și forța politică, în context internațional, ale unui stat.

O entitate de producție foarte importantă în strategia energetică a României este Complexul Energetic Oltenia, cel mai mare producător de energie pe bază de cărbune din țara noastră. În ciuda faptului că asigură mai mult de o treime din necesarul de energie, CEO s-a confruntat în ultima perioadă cu o situație destul de gravă, fiind nevoit să funcționeze doar la nivel de avarie. Acest lucru s-a datorat atât consumului foarte scăzut de energie, cât și unor neînțelegeri apărute între conducerea CEO și Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei.

Lipsa dialogului între cele două părți și a unor soluții la problemele existente au condus la situația în care se află, în momentul de față, producătorul de energie. S-a ajuns până în punctul în care s-a luat în considerare efectuarea unor disponibilizări masive, iar o astfel de măsură ar fi dezastruoasă nu numai pentru cei concediați și familiile acestora, ci și pentru întregul județ. Nu trebuie să uităm că Gorjul este o zonă monoindustrială, în care și celelalte domenii de activitate depind în mare măsură de buna funcționare a sectorului energetic. Din fericire, nu s-a ajuns la acest scenariu sumbru, aducerea la masa dialogului a celor două părți implicate determinând găsirea unor soluții pentru ieșirea din acest impas.

O soluție viabilă pentru asigurarea securității energetice atât pe termen scurt, cât și pe termen mediu și lung ar putea fi crearea unei companii care să înglobeze mai multe modalități de producere a acesteia. Producția de energie din România este organizată într-un sistem rigid. Avem producători pe cărbune, avem producător nuclear și producător pe hidro, însă nu avem create condițiile unei competiții reale, pentru că niciodată nu vor intra cu șanse egale în competiție economică producătorul hidroenergetic și cel termic în ceea ce înseamnă valorificarea în mod transparent pe piața energiei.