Cornel Mircea Sămărtinean

„Refacerea fațadei Operei Naționale din Timișoara”

În avanpremiera pregătirii orașului pentru intrarea în cursa pentru titlul de Capitală culturală europeană, se dorește revenirea fațadei Operei Naționale la forma inițială, adică la stilul renascentist italian, și înălțarea imobilului cu două niveluri pentru a „ascunde” hotelul amplasat în spatele acesteia.

Povestea clădirii a început în 1872, când doi arhitecți celebri vienezi, Heller și Feller, au făcut proiectul vechiului teatru care s-a numit „Franz Iosef”, având pe lateral un hotel care se numea „Prinz Rudolf”. A fost o clădire impunătoare, iar hotelul pe lateral avea o sală de dans numită „Reduta” și o

cafenea unde în 1879 a concertat Brahms. În mai 1880, înaintea unei reprezentații de gală, seara, teatrul a ars aproape complet și a rămas doar o parte din garderobă, un pliant și biblioteca. În 1920 un alt incendiu afectează clădirea. Proiectul a fost încredințat unui arhitect bucureștean recunoscut, Duiliu Marcu, președintele Ordinului Arhitecților Români, un admirator al lui Marcello Piacentini, arhitect italian. Acesta a refăcut fațada, cu deosebirea că la acoperiș a fost amplasat un rezervor de apă, un zid de beton, iar intrarea a fost modificată prin apariția unei porți mai încăpătoare. În 1933, sașii din Banat, prin Uniunea Băncilor Bănățene, construiesc Pensionul Central, actualul Hotel Timișoara. Atunci a fost comandată o nouă modificare a fațadei teatrului, prin ridicarea unui etaj în plus, prin intermediul aceluiași arhitect.

După aproximativ 90 de ani în care a fost ascunsă, vechea fațadă a Operei Naționale ar trebui scoasă la lumină. Actuala clădire a Teatrului Național și a Operei, în primul rând, este mai scundă decât Hotelul Timișoara, ceea ce – din punct de vedere urbanistic și fiind capăt de perspectivă al Bulevardului Corso – este anormal. Revenirea la fațada inițială e imperios necesară, fiind în prezent un amestec de stiluri care nu au nicio legătură cu ceea ce se întâmplă în jur și cu spiritul timișorean și cu tendința de a fi Capitală culturală europeană.

Acum există o ocazie istorică de a-i reda Operei din Timișoara fosta fațadă, având în vedere proiectul Corso care vizează reabilitarea centrului orașului. Mai mulți arhitecți timișoreni care susțin această inițiativă dau asigurări că prin aceste modificări nu va fi afectată moștenirea istorică a Timișoarei, iar balconul Operei va rămâne neatins: „Balconul rămâne, nu vrem să fie modificat. Scările Operei sunt peticite cu lemne. Opera nu poate rămâne așa, dacă Timișoara își dorește cursa pentru Capitală culturală europeană”. În starea în care se află acum, imobilul reprezintă un pericol public pentru toți cei care circulă în zonă, asta din cauză că bucățile de travertin sunt pe punctul de a se desprinde de pe fațada inițială.

Proiectul Corso presupune o refacere totală a ansamblului de clădiri de patrimoniu din centrul orașului. Proiectul ar putea fi finanțat cu ușurință de actuala administrație locală, deși nu au realizat în nume propriu niciun studiu pentru a determina costurile.