Grațiela Leocadia Gavrilescu

„Referendumul, la cacealma”

Din 2004 avem, în România, o lege care reglementează descentralizarea, o lege care, de înțeles pentru o țară aflată de decenii sub dictatură, s-a născut greu și cu greu a putut fi pusă în aplicare.

Nu cred că are rost să amintesc, acum și aici, de ce România, ca țară europeană, avea și are nevoie de o astfel de lege. De ce decizia trebuie să pornească de la voința colectivităților locale, de ce serviciile publice trebuie să se apropie cât mai mult de cetățeni sau de ce trebuie spart, odată pentru totdeauna, monopolul statului și al șefului său suprem asupra a tot și a toate...

Dar iată că Guvernul nu pare să fie convins de acest lucru și, în ultimele două luni, chiar ne-a dat cel puțin două exemple edificatoare, care mă îndreptățesc să fac o astfel de afirmație.

Primul dintre ele – așa-zisa reformă a sistemului de sănătate, în numele căreia, inițial, a aruncat în cârca autorităților locale și județene spitalele, pentru ca, apoi, fără acordul acestora și fără o consultare prealabilă reală a cetățenilor, beneficiari de servicii de sănătate, să desființeze, comaseze, schimbe destinația etc. acelorași așezăminte...

Recent, a apărut și un al doilea exemplu: modificarea volens-nolens a Legii Capitalei, nu oricând și nu oricum, ci în paralel cu demersurile de modificare a Constituției.

Desigur, se vor găsi apărători ai Guvernului care să sară ca arși: „Dar vom avea referendum pentru asta!”

Cu experiența pe care am acumulat-o ca viceprimar al unui municipiu important cum este Ploieștiul, dar și ca parlamentar, atent la fiecare virgulă din legile asupra cărora m-am pronunțat, dați-mi voie să le răspund: fiți serioși, că nu vă cred!

În primul rând, pentru că cele 7 întrebări (Dumnezeule, șapte!) ale referendumului respectiv sunt unele desprinse mai curând dintr-un sondaj de opinie.

Auziți și dumneavoastră: „Sunteți mulțumit de modul în care s-a dezvoltat Capitala?” Sau: „Sunteți mulțumiți de curățenia din București?”

Nu cred că cineva își imaginează că bucureștenii vor ieși, cuminți, la vot, în proporția impusă de lege, pentru validarea referendumului, așa cum nu știu nici ce s-ar putea valida: unii

vor spune că sunt mulțumiți, alții că nu... Oare cum „se va pune” dacă unii sunt mulțumiți de curățenie, dar nemulțumiți de felul în care s-a dezvoltat Bucureștiul?

Dar nonrăspunsul cu privire la „arhitectura unitară pentru București” credeți că va intra la „Da” sau la „Nu”?

Pentru Guvern nu contează! De fapt, acesta, în niciun caz nu ar dori concentrarea puterii în mâna viitorului primar general, cel mai probabil Sorin Oprescu, și a consiliului în care PDL va pierde, slavă Domnului, majoritatea!

Strategia este pusă la cale pe termen lung, iar inițiatorul oficial, Consiliul General al Capitalei, predominant portocaliu, este posibil să își facă speranțe că enervarea bucureștenilor de azi va avea ca efect absenteismul la votul de anul viitor și, cu puțin noroc, chiar scăderea cu 1-2 procente a intenției de vot pro-Oprescu și pro-USL a acestora.