Marian Enache

„Referendumul – o armă cu două tăișuri”

Sfâșierea de câinii fără stăpân a unui copil de patru ani într-o capitală a unei țări membre a Uniunii Europene a zguduit nu numai societatea românească, ci și comunitatea internațională, știrea fiind preluată și în numeroase publicații cunoscute din lume.

Pe fondul unor dezbateri interne extrem de polemice, în care s-au implicat și cele mai înalte personalități politice ale României, primarul general al municipiului București, în fapt responsabilul legal al gestionării problemei câinilor abandonați pe străzile Capitalei, a propus Consiliului General al Municipiului București organizarea unui referendum pe această problemă.

Organizarea unui referendum este reglementată în Constituția României la art. 90: „Președintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-și exprime, prin referendum, voința cu privire la probleme de interes național”, precum și de Legea nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului care stipulează la art. 2 că: „se poate organiza și desfășura și referendum local asupra unor probleme de interes deosebit pentru unitățile administrativ-teritoriale.”

Consiliului General al Municipiului București a aprobat organizarea referendumului pentru data de 6 octombrie 2013, întrebarea fiind: „Sunteți de acord cu eutanasierea câinilor fără deținător capturați pe domeniul public al municipiului București și neadoptați în termenul prevăzut de lege? Da sau nu?”

Pentru organizarea și desfășurarea referendumului, cheltuielile vor fi suportate în totalitate din bugetul municipalității din 2013, acesta fiind suplimentat cu șase milioane de lei pentru finanțarea cheltuielilor necesare pentru organizarea și desfășurarea referendumului.

Trecând peste problemele financiare și de organizare, rămâne totuși întrebarea _Qui prodest_ ?

Dacă populația Capitalei va vota contra unei măsuri radicale împotriva câinilor fără stăpân lucrurile vor rămâne așa cum sunt?

Dar dacă bucureștenii, profund revoltați de moartea tragică a unui suflet nevinovat, vor vota pentru eutanasiere, cum vor fi priviți locuitorii unei capitale europene de către lumea civilizată?

Deși ar exista cadrul legal pentru ca primarul general să organizeze un referendum pe tema eutanasierii câinilor străzii, joaca de-a referendumul trebuie curmată din fașă de către Parlamentul României.

De altfel, Curtea Constituțională a statuat prin Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 că: „Eutanasierea este deci individuală, și nu colectivă, iar comunitățile nu pot decide în niciun caz eutanasierea câinilor, mai ales dacă acestea vor fi tentate să opteze _ab initio_ pentru această măsură. Se susține că aplicarea măsurii eutanasierii nu poate depinde de puterea de decizie a comunităților locale, întrucât în România legea trebuie să se aplice în mod unitar, la nivel național.”