Ion Stan

„Reflecții pe marginile zdrențuite ale scrisorii deschise adresate de Mircea Geoană prietenilor săi dragi – membri, simpatizanți și votanți ai Partidului Social Democrat”

Cu vântul care crede că-i suflă în pupă, după călătoria efectuată peste ocean, Mircea Geoană a lansat, pe 13 februarie 2012, o ofertă voalată de sciziune a Partidului Social Democrat. Scrisoarea deschisă a acestuia – a câta la număr după accentuarea declinului său politic? –, adresată „Dragi prieteni, membri, simpatizanți și votanți ai Partidului Social Democrat”, este o nouă dovadă a șocului psihologic din care autorul nu-și mai poate reveni din acea noapte de pomină a lunii decembrie 2009, când s-a culcat învingător și s-a trezit năucit și învins. Atunci, iresponsabilitatea, vanitatea și orgoliile fără măsură, prostia și servilismul marionetei politice au năruit eforturile și au înșelat încrederea celui mai mare partid, precum și a peste cinci milioane de alegători care l-au dorit Președintele României.

Învins de cancerul trădării care i-a purtat pașii pe la porți străine, consiliat fiind de un năimit cu patent, l-am numit pe mercenarul Cozmin Horea Gușă, care a fost izgonit din

stafful Partidului Social Democrat, dar și de la fostul Partid Democrat Liberal, tocmai pentru jocuri oculte, Mircea Geoană pozează în apărătorul partidului, în care nu-și mai are locul, încercând să dea altora povețe din magistrala sa gândire inspirată din învățăturile lui Traian Băsescu către iudele din toate partidele.

Campionul schimbărilor la față, Mircea Geoană îl acuză pe președintele Partidului Social Democrat că „pune în pericol schimbarea adevărată și schimbarea guvernării Băsescu”. Sclavul matriarhal face această afirmație tocmai după ce a dus solie secretă din partea lui Traian Băsescu peste ocean. Și se pretează la acest fariseic gest de opozant, doar ca diversiune, pentru a îndepărta atenția de la adevăratul scop al misiunii sale la Washington: „avioane F-16 în schimbul impunității lui Traian Băsescu”.

Senatorul „independent” Mircea Geoană, care a făcut din politică o sursă de profituri oneroase personale ilicite, pentru care a început să facă potecă la DNA, după ce și-a compromis și ultima spoială de onestitate, încearcă să se erijeze în salvatorul idealurilor social-democrate, al Partidului Social Democrat și al electoratului de stânga. Dar ce legătură are acest autodefinit „cetățean profund îngrijorat” cu socialdemocrația? Cizmele de șantier purtate în campania pentru Primăria Capitalei sau oportunismul celor care au topit socialdemocrația românească tradițională în creuzetul făuririi partidului unic al dictaturii instaurate sub cizmele sovietice?

„Cine are trădarea în sânge, va continua să trădeze”, plagiază Geoană, tocmai din caracterizarea pe care Ion Iliescu a făcut-o nimănui altcuiva decât lui... Mircea Geoană. Memoria scurtă, ideile puține și fixe îl vor ține pe Geoană veșnic tânăr, ba chiar s-ar putea să-l întoarcă în timp la mintea copilăriei. El, un „retro”, un „cripto” intolerant precum focul luptei de clasă în care s-a călit chiar și în familie, nu poate înțelege și accepta consensul transpartinic asupra unor chestiuni punctuale care privesc interesul național. Dacă președintele social-democraților, Victor Ponta, a identificat o sumă de priorități de interes național cu privire la care este nevoie de consens politic, Geoană o ține pe-a lui, una din două: ori Ponta este ca și el, un pion pe tabla șahului politic al singuraticului din Palatul Cotroceni, ori, tot ca și el, cu bună știință sabotează din cea mai înaltă poziție Partidul Social Democrat.