Violeta Tudorie

## „Reforma administrației”

Moțiunea „Reforma administrației fără consens” este o încercare de a reîncălzi aceeași ciorbă pe care deputații PDL și cei care au mai rămas din PP-DD ne-au servit-o acum trei-patru luni după ce a fost adoptată Legea privind unele măsuri de descentralizare. Numai o epuizare a inspirației politice poate să explice de ce într-un interval atât de scurt se revine cu o moțiune cu aceeași temă.

Este de tot hazul apelul la o așa-zisă moțiune constructivă, când autorii săi, în loc să se oprească asupra observațiilor Curții Constituționale, îi dau din nou înainte cu generarea de haos instituțional, de haos general, de blocaj financiar, de reformă strâmbă, de cedare la presiunile baronilor și altele de felul acesta.

În aparență plină de bunăvoință, în fapt, noua-veche moțiune este folosită de parlamentarii PDL ca un prilej de a-și strecura pretenția de oameni grijulii cu administrarea statului, de atoateștiutori într-ale politicii administrative, de a se lăuda cu ce au făcut și chiar cu ce nu au făcut în domeniu atunci când erau la guvernare. Așa se face că-și prezintă scrierea moțiunilor și sesizarea Curții Constituționale ca pe o faptă măreață, chiar eroică, o dovadă de responsabilitate că ne oferă nouă un proiect de regionalizare pe care nu au fost în stare nici măcar să-l scoată din sertar în anii guvernării de cea mai tristă amintire, Băsescu-Boc. Acestea ar fi, preiau din textul moțiunii: „fapte, nu glumițe”.

Neînțelegând dinamica societății actuale, autorii moțiunii își acoperă superficialitatea cu o abundență de termeni precum modernizarea statului, regionalizare, reforma administrativă sănătoasă, structură flexibilă, toți utilizați ca niște lozinci la modă. Totodată, se oferă ca, din preaplinul științei lor, să ne recomande, citez: „sensul logic și firesc al reformei”. Dacă vă puneți problema în ce constă acesta, deputații PDL, după ce au aprobat desființarea spitalelor și a școlilor, ne recomandă să facem noi restul, adică să tăiem localitățile mici, oricum cele mai mici de 5.000 de locuitori, și apoi să ne punem în pielea unui Gâgă care se întreabă: „Ce face comuna? Ce face orașul? Ce ar trebui ele să facă?”. După ce le desființăm, ne întrebăm ce ar trebui să facă și apoi le informatizăm pentru ca țăranul român să nu mai fie nevoit să meargă la ghișeu. În final, se atrage atenția ca abia după ce răspundem la aceste probleme să ne apucăm de descentralizare.

În ce mai constă sensul logic și firesc al reformei în viziunea opoziției moționare!? Păi, ni se cere să facem o reformă care să nu convină primarilor, consilierilor și președinților de consilii județene, nu una care să răspundă la problemele presante din prezent, ci una dreaptă, care să fie valabilă peste 40–50 de ani! Observați cât de vizionari sunt colegii noștri!

Moțiunea nu aduce vreo clarificare în materia reformei administrative. Să nu ne lăsăm furați de prețiozitatea celor care prin truisme, lozinci și formule fără fond se autoprezintă ca mari reformatori ai statului român. Iar apelul dumnealor la dezbateri și consens, deși normal în sine, este formulat de politicieni necredibili, care în tot timpul cât au fost la guvernare, potrivit unui fost PDL-ist, au condus România spre un stat polițienesc și falimentar. Politicieni care-și luau lumina științei lor politice și administrative de la Cotroceni și o impuneau autoritar, cu aroganță, unui popor întreg.