Florin Gheorghe

„Reforma administrației publice, uitată în sertare!”

De la prima Lege a administrației publice postrevoluționare, adoptată la începutul anilor ’90, discursurile politice și electorale s-au centrat în jurul termenului reformă. Prin însăși semnificația termenului, a reforma înseamnă a da o cu totul altă formă domeniului administrativ, a schimba în bine un sistem.

Din nefericire, reforma administrativă a rămas doar la nivel de discurs, singurele modificări ale sistemului administrativ, mai mari sau mai mici, s-au realizat sub imperiul intereselor personale ale unor oameni politici sau partide politice, și nu spre interesul administrației publice și al cetățenilor, care ar trebui să beneficieze de servicii publice mai bune.

Vă rog să faceți un exercițiu de memorie și să vă amintiți cum era structurată și funcționa administrația publică înainte de 1989 și cum este organizată și funcționează astăzi. Veți sesiza că diferențele sunt nesemnificative și că mult promisa reformă administrativă a rămas doar la nivelul discursurilor. La nivel european, Italia, Franța, Spania și chiar mare parte din noile state membre dezbat și încearcă de mulți ani o simplificare a administrației publice, o diminuare a plafoanelor administrative și o descentralizare de atribuții și financiară reală. Unele dintre aceste state deja au flexibilizat administrația publică, iar nivelul deciziei este tot mai aproape de cetățean. În România acest proces întârzie indefinit în timp.

În ultimii douăzeci de ani, reforma administrației publice din România a stat aproape tot timpul sub auspiciile vorbelor lui Caragiale: „Să se revizuiască, primesc... dar să nu se schimbe nimic.”

Cred că începutul anului 2015 a oferit perspectiva coagulării unui consens politic real asupra unor probleme de interes național. Așa cum partidele politice parlamentare s-au grupat în spatele interesului național de a avea o finanțare adecvată a armatei, de a aproba un masterplan pentru modernizarea infrastructurii, de a crea o politică fiscală stimulativă pentru angajați și angajatori, cred că și în legătură cu reforma administrației partidele politice vor lăsa la o parte atât rivalitățile mai vechi, cât și orgoliile politice și vor pune mai presus nevoia României de a avea o administrație modernizată și cât mai apropiată de nevoile unui stat membru al Uniunii Europene.

Apreciez faptul că partidele politice și-au propus să elaboreze până în luna iunie un Cod electoral care să elimine anomaliile create în ultimii ani de diferitele modificări ale legilor electorale. Ceea ce se pierde însă din vedere este faptul că alegerile locale din anul 2016 ar fi trebuit organizate pentru structuri administrative deja înnoite, reorganizate în interesul cetățenilor și al dezvoltării economice locale. Știți la fel de bine ca mine că mare parte dintre actualii parlamentari au deținut în trecut funcții publice alese sau numite în administrația publică. Nu cred că vom putea spune că disfuncționalitățile din administrația publică nu sunt cunoscute în Parlament de către parlamentari. De asemenea, nu putem spune că nu avem colegi parlamentari care să aibă suficientă expertiză pentru a contribui la reformarea administrației publice. Din păcate însă, constatăm cu toții că nu se coagulează nici consensul politic în jurul acestei reforme și nici nu există suficient curaj politic pentru a scoate de la sertar încercările anterioare de a pune în discuție acest subiect.