Cornel Mircea Sămărtinean

„Reforma administrativ-teritorială a României – diminuarea decalajelor de dezvoltare dintre regiuni”

Regionalizarea sau reorganizarea administrativ-teritorială a țării este o reformă legată de modul însuși în care românii înțeleg viitorul nu doar al României, ci și al Uniunii Europene. România, în ciuda eșecurilor evidente, continuă, în linii mari, o formă de administrație centralizată, preluată de la regimul comunist. O europenizare de fond a României ar pretinde însă o recuperare a propriilor tradiții locale, un respect sporit pentru patrimoniu și identitate națională, un spirit menit să așeze laolaltă ceea ce revanșa națională de la 1918 a tins să separe.

Dezvoltarea regională este un concept nou, care urmărește impulsionarea și diversificarea activităților economice, stimularea investițiilor în sectorul privat, contribuția la reducerea șomajului și, nu în cele din urmă, să conducă la o îmbunătățire a nivelului de trai. Pentru a putea fi aplicată politica de dezvoltare regională, s-au înființat opt regiuni de dezvoltare, care cuprind tot teritoriul României. Fiecare regiune de dezvoltare cuprinde mai multe județe. Regiunile de dezvoltare nu sunt unități administrativteritoriale, nu au personalitate juridică, fiind rezultatul unui acord liber între consiliile județene și cele locale.

Politica de dezvoltare regională reprezintă un ansamblu de măsuri planificate și promovate de autoritățile administrației publice locale și centrale, în parteneriat cu diverși actori – privați, publici, voluntari –, în scopul asigurării unei creșteri economice dinamice și durabile, prin valorificarea eficientă a potențialului regional și local, pentru îmbunătățirea condițiilor de viață. Principalele domenii care pot fi vizate de politicile regionale sunt: dezvoltarea întreprinderilor; piața forței de muncă; atragerea investițiilor; transferul de tehnologie; dezvoltarea sectorului IMM-urilor; dezvoltarea infrastructurii; asigurarea calității mediului înconjurător; dezvoltarea rurală. Regionalizarea administrativ-teritorială ar prelua din atribuțiile Guvernului, dar și din cele ale actualelor consilii județene, pentru că aici se vor afla organismele intermediare pentru absorbția de fonduri europene, aici ar fi principalii negociatori direcți cu Uniunea Europeană privind absorbția de fonduri europene și, astfel, se vor putea institui taxe regionale și multe acte delegate la nivelul regiunilor.

După zece ani de apartenență la Uniunea Europeană, României îi lipsește o viziune unitară pe termen lung. România are nevoie de o reformă administrativ-teritorială, aceasta fiind soluția pentru diminuarea decalajelor de dezvoltare între regiuni și singura prin care se poate asigura armonizarea economică și socială între acestea. Această reformă se poate realiza înainte de o modificare a Constituției României, deoarece Guvernul are posibilitatea să înființeze, cu aprobarea Parlamentului României, unități de administrare a programelor de dezvoltare la nivelul regiunilor.