Petru Călian

„Reforma școlii românești pe axa: părinte – elev – profesor”

Sistemul de învățământ din România are nevoie de o reformă categorică și aplicabilă, o schimbare radicală de la curriculă, programe școlare, până la manuale.

De câteva luni dezbatem proiecte de reformă precum Legea salarizării unice, restructurarea agențiilor și reforma educației. Discuțiile pe marginea reformei educației au început încă de anul trecut. E timpul să aplicăm odată proiectele pe care UE și FMI ni le-au cerut. Parlamentul, alături de Senat și Guvern, trebuie să demonstreze responsabilitate. Dacă nu ducem la bun sfârșit ceea ce ne-am asumat în fața instituțiilor internaționale și a societății românești, atunci cum ne justificăm existența? O amânare nu înseamnă decât să perpetuăm o situație neclară.

Controversată, criticată și apreciată, legea își poate găsi finalizarea doar prin dialog, iar refuzul sau confuzia creată se datorează lipsei de informare.

Proiectul legii educației naționale nu reprezintă doar o îmbunătățire a situației actuale, ci are ca scop reformarea din temelii a sistemului învechit pe care România îl aplică asupra copiilor noștri. Avem așteptări ca societatea românească să prospere, dar nu acționăm la rădăcinile ei. Școala românească a format de-a lungul istoriei personalități, a dat lumii oameni de calitate, dar eficiența ei necesită o corelare cu prezentul. Contextul societății europene evoluate ne obligă să ne aliniem standardelor omului modern.

Susțin o descentralizare profundă la nivelul învățământului românesc, precum și implementarea unor mecanisme de cooperare și responsabilizare a tuturor celor implicați în formarea generațiilor de mâine. În primul rând, acest Proiect al legii educației naționale merge pe ideea stabilității. Situația actuală îngrădește imaginația și inhibă dezvoltarea inteligenței. Mizăm pe aceeași metodă de învățământ de acum 20 de ani. Lumea s-a schimbat, tehnologia a avansat, însă în școlile românești mai există elevi care nu au cunoștințe informatice și nu au acces la un calculator sau la internet. Reproducerea informațiilor predate la clasă e mult mai comodă pentru școlar, dar efectele ei în timp se simt. Formarea de competențe trebuie să înceapă în școală, și nu după absolvire, la locul de muncă. Ceea ce educăm, asta avem. O economie și o societate sănătoase se bazează pe calitatea procesului de educație. Mult nu înseamnă neapărat bine, iar în prezent programa aglomerată îngrădește dreptul la activitățile extrașcolare.

Modificări benefice sunt multe. Un punct important care merită menționat este responsabilizarea factorilor locali, care, prin situația specifică zonei, vor putea adapta sistemul educațional.

Atât profesorii, cât și elevii pot învăța unii de la alții. Școala formează caractere, dar și modelează cadrele didactice, care, la rândul lor, pot forma cu succes viitorul țării. Triunghiul: elev, profesor și părinte reprezintă formula de succes a educației, aceștia sunt trei factori importanți care doar împreună pot forma un sistem educațional funcțional.