Vasile Silviu Prigoană

## „Reforma societății înseamnă o nouă Constituție”

Consider că nu există un fenomen care să fi făcut mai mult rău României în istoria ultimilor 20 de ani decât ceea ce numim îndeobște „reformă”. Acesta a reprezentat alibiul perfect pentru fiecare nouă putere politică instaurată de a schimba formele și obiceiurile precedentei. Am avut tot atâtea reforme ale sănătății, ale educației, ale agriculturii, ale justiției și ale tuturor domeniilor ministeriale câți miniștri s-au succedat în posturile respective.

Desigur, putem spune că aceste schimbări au fost rezultatul alternanței la guvernare și rezultatul aplicării ideologiilor fiecărui partid căruia poporul i-a încredințat puterea politică. O asemenea motivație nu poate fi decât aproximativă și lacunară. Adevărul este că toate reușitele clasei politice au venit doar când s-a realizat un consens, iar luptele politice s-au limitat la mijloace și nu au afectat obiectivele.

Avem nevoie de un nou model social, pentru că, așa cum stau lucrurile în acest moment, statul se prăbușește în el din cauza numărului relativ mic de oameni activi în câmpul muncii. Avem nevoie de un nou model economic, neputând să funcționăm la infinit după un model parțial centralist, în care guvernul să joace un rol determinant în zona investițiilor, iar impozitarea inițiativei private să fie mare.

În cele din urmă, trebuie să decidem asupra principiilor care să guverneze acest stat, asupra interacțiunii dintre puterile statului și asupra felului în care înțelegem să susținem societatea civilă.

Adevărul este – și am căzut cu toții de acord asupra acestui lucru – că actuala Constituție are multe lacune ce trebuie să-și găsească rezolvare. Ne aflăm într-unul dintre acele momente în care noi toți, putere și opoziție, trebuie să decidem asupra felului în care va arăta România următorilor ani.

Reforma constituțională este, într-adevăr, un subiect mai delicat, ce poate naște însă dezbateri aprinse. Consider votul din 22 noiembrie 2009 o dorință a electoratului ca structurile de decizie ale statului să devină mai suple și mai flexibile. Nu numai reducerea numărului de parlamentari, ci și mai puțini miniștri, mai puțini secretari de stat, mai puține agenții guvernamentale.

Cetățenii ne-au transmis că doresc o ierarhizare clară a palierelor de putere, o delimitare a atribuțiilor și competențelor pentru evitarea tuturor blocajelor instituționale care s-au succedat în ultimii ani. Noi trebuie să punem aceste idei în practică.