Cătălin Ioan Nechifor

Reforma statului este un proces continuu și, fără îndoială, apar modificări în timp. În funcție de evoluția societății românești unele direcții de reformare sunt în sensul așteptat de români, iar altele nu. Educația este unul dintre domeniile vitale ale oricărui stat, indiferent de forma de organizare sau de contextul temporal. Ultimii ani ai societății românești au adus educația pe masa discuției publice, de multe ori cu prea multe implicații politice, pentru că sistemul modern de educație nu ar trebui să aparțină unui guvern sau unei minorități, ar trebui să aparțină românilor de mâine prin ceea ce suntem, facem și învățăm în prezent.

În acest sens, sunt surprins de modul în care actualul Guvern încearcă să treacă educația la sesiunea de corigențe de toamnă, după ce pe parcursul anului nu s-a găsit înțelegerea necesară pentru a capacita un dialog credibil cu toți actorii implicați în actul educației. Parcursul legislativ al noii Legi a educației este aproape de final, așteptându-se raportul comisiei de specialitate din Senat, condusă, culmea, de un membru de partid al actualei puteri guvernamentale și parlamentare. Tocmai de aceea pare incredibil ultimul demers al premierului Boc, cel de a cere pur și simplu angajarea răspunderii Guvernului pe Legea educației. Ce răspundere și ce angajare putem cere acestor guvernanți care au produs în acest an o amputare a sistemului educațional românesc prin închiderea atâtor școli din mediul rural și urban de pe tot teritoriul României? Au reușit cel mult să condamne viitorul a zeci de mii de copiii care sunt forțați acum să se deplaseze kilometri în fiecare zi pentru a avea acces la educație, au mutilat eficiența școlară prin simplul fapt că la catedră se află acum cadre didactice plătite sub limita decenței și care nu cred că mai au capacitatea de a furniza servicii de educație în conformitate cu standardele actuale și cu nivelul de așteptare al școlarilor și al părinților.

Prin reforma înțeleaptă a conducerii de partid actuale, copiii din satul Cotul Dobei, comuna Fântânele, județul Suceava, sunt în situația pe care am descris-o mai sus. Sunt practic obligați să se deplaseze o distanță foarte mare pentru a avea acces la educație, un drept consfințit prin Constituție, care mai spune și faptul că educația este gratuită pentru toți copiii și tinerii românilor. Zeci de copii vor merge zi de zi la școală prin ploaie, prin frig, prin viscol și ninsoare, pentru că și-au înrădăcinat nevoia de cunoaștere. În condițiile în care lumea satelor este subdezvoltată, în condițiile în care accesul la informație și la cunoștințe este limitat de precaritatea sistemelor de informare modernă, având în vedere și situația punctuală de insecuritate cauzată de criza financiară, cred că sistemul de educație ar trebui într-adevăr să devină o prioritate, nu pentru noi – generația de acum, ci pentru România de mâine, ai cărei cetățenii ni-i dorim, cel puțin așa aștept eu, să fie cetățeni informați, educați și care să dețină cunoștințele necesare pentru a se putea adapta la noile provocări ce vor veni ale lumii moderne globale.