Zanfir Iorguș

„Reformarea sistemului public de pensii – necesitate majoră în contextul economic actual”

Ca în multe state ale Europei, și în România se pune tot mai acut, în ultima vreme, problema posibilităților de susținere a actualului sistem public de pensii. Și asta deorece, în acest moment, ne confruntăm cu provocări majore privitoare la durabilitatea sistemului public de pensii, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Este vorba, pe de-o parte, despre problemele de recuperare pe termen scurt, iar, pe de altă parte, despre problemele datorate numărului relativ mic de contributori la sistem, în raport cu numărul de beneficiari.

Sistemul public de pensii este supus unor riscuri majore, fiind afectat de cheltuieli foarte mari, și nu se mai poate baza la nesfârșit pe subvențiile de la bugetul de stat ca soluție de criză.

De asemenea, procesele sociodemografice care au schimbat țara noastră în ultimele două decenii (îmbătrânirea și reducerea populației) transformă problema administrării mai eficiente a sistemelor de pensii în cea mai mare provocare a sistemului de protecție socială din România.

Cheltuielile anuale pentru pensii se cifrează la peste 10 miliarde de euro, adică peste 9% din PIB și peste 26% din toate cheltuielile bugetului general consolidat, reprezentând cea mai mare categorie de cheltuieli publice.

Pensionarea anticipată, adoptată de statul român ca soluție la problema șomajului, a dus la explozia numărului de pensionari în sistemul public. Numărul pensionarilor de invaliditate a crescut incredibil de mult în perioada 1990–2008, de cele mai multe ori prin fraudă. Este ca și cum populația României s-ar fi îmbolnăvit în proporție de masă.

În prezent, numărul total de pensionari se ridică la 5,7 milioane, față de numai 4,9 milioane de contribuabili, iar raportul dintre numărul de salariați și numărul de pensionari din sistemul public de pensii este de 1 la 1. Dacă sunt luați în considerare și pensionarii din categoriile speciale, precum și pensionarii agricultori (care nu sunt incluși în sistemul public, contributiv), raportul dintre salariați și pensionari devine 1 la 1,2, creându-se astfel dezechilibre majore și deficite anuale semnificative la bugetul de pensii.

În acest context, măsura elaborării Proiectului legii unitare a pensiilor reprezintă un pas de o importanță și necesitate majore în domeniul reformei sistemului public de pensii, iar adoptarea unei astfel de legi trebuie susținută și se impune cu celeritate.

Prin prevederile reformatoare pe care le conține, noua lege a sistemului unic de pensii ar aduce, în primul rând, economii importante la bugetul de pensii, prin creșterea vârstei de pensionare și descurajarea pensionărilor anticipate. În același timp, s-ar reduce deficitul bugetului de pensii, prin cooptarea în sistemul public a celor care încasează venituri din profesii liberale și a categoriilor de funcționari publici care beneficiază de pensii stabilite prin legi speciale și plătite de la bugetul de stat.