Ilie Dan Barna

„Reformele lui Spiru Haret – un eșec azi și prea puțin pentru mâine”

Atrăgeam atenția zilele trecute asupra lipsei de organizare și pregătire a Centenarului Marii Uniri, despre felul în care actualul ministru al culturii eșuează în a conecta istoria cu momentul actual, în a provoca acea rezonanță aparte pe care ocazia Centenarului ar trebui să o producă pentru

români. Marile personalități istorice, reformele pe care s-au pus bazele României moderne, valorile care ne leagă conștiința istorică, începând cu limba – nimic din toate acestea nu beneficiază astăzi de atenție în planurile pentru Centenar. Și, poate cel mai important, nu vorbim despre viitor, despre momentul în care ne aflăm astăzi, la 100 de ani de la Unirea din 1918, și despre ce avem de făcut pentru următorii ani.

Am menționat într-un discurs public importanța pe care au jucat-o pentru România Spiru Haret și reformele educaționale pe care le-a realizat la începutul secolului XX. Generațiile care au urmat au crescut în spiritul acelor schimbări gândite de Haret, care au avut putere să producă efecte consistente și după Unirea din 1918. Confruntat cu dificultăți mult mai mari, în special sociale și culturale, Spiru Haret a gândit un sistem educațional pe baza căruia România a fost surprinzător de performantă, un exemplu în plan european pentru aproape toată perioada interbelică. Iar reformele lui Haret au fost unele care au depășit barierele politice ale momentului, în ciuda rotativei guvernamentale, care însemna o schimbare sigură o dată la câțiva ani.

A avut trei mandate, în perioada 1897–1910, un total de 8 ani, în care a legiferat treptat, depășind bariere precum clivajul imens între rural și urban, și a reușit o reformă pe patru paliere: administrativ, cel privind rețeaua școlară, planificarea și arhitectura sistemului educațional și cel al resurselor umane. În 8 ani a pus nu doar bazele unui sistem educațional funcțional și performant, dar a dezvoltat și premisele apariției unor generații de oameni bine pregătiți în toate domeniile. Poate mai important, Spiru Haret a adus la acel moment educația din România la nivelul timpului respectiv, aliniind-o cu sistemele educaționale din Europa occidentală.

Un centenar mai târziu și găsim un sistem educațional blocat undeva între perioada comunistă și o tranziție nesfârșită către ceva, de fapt, necunoscut încă de nimeni. Avem școli care se dărâmă peste elevi, fără încălzire ori cu toalete în curte. Manualele sunt un subiect interminabil de scandal, în cazurile, tot mai rare, în care există manuale. Avem un nivel salarial mizerabil în sistemul educațional, care face ca profesorii cu adevărat dedicați care rămân la catedră să fie niște eroi. Iar dacă vorbim despre stabilitate, Ecaterina Andronescu a avut tot aproximativ 8 ani cumulați ca ministru al educației, iar PSD a însumat la guvernare, într-o formă sau alta, aproape 20 de ani, din 1990 până astăzi.