Solicit Ministerului Sănătății demararea programelor promise în urmă cu șase luni, ce sunt centrate pe problemele nerezolvate ale sistemului medical; vreau adoptarea urgentă de către majoritatea parlamentară a Proiectului legislativ privind eliminarea coplății, aflat de două luni pe ordinea de zi a Camerei Deputaților, și sunt îngrijorat de amploarea traseismului de idei din actualul Parlament.
Domnii de la Ministerul de Interne au un nou motiv de îngrijorare. Ministerul Sănătății a devenit primul polițist al țării, descoperind peste noapte problema majoră a sistemului sanitar: centura de siguranță de la ambulanță.
După șase luni în care tot am sperat să se demareze promisiunile privind finalizarea și aprobarea noului Proiect de lege a sănătății, implementarea unui proiect-pilot cu privire la salarizarea diferențiată, în funcție de performanță, a personalului din sistemul sanitar, creșterea accesibilității populației vulnerabile la servicii medicale, înființarea centrelor multifuncționale în zonele în care și-au încetat activitatea spitalele considerate ineficiente, pentru creșterea accesibilității populației la servicii medicale de specialitate, înființarea de noi centre de primire urgențe în zonele cu risc crescut, promovarea consumului de medicamente generice pentru populație (medicamente mai ieftine, dar la fel de eficiente), sistemul merge tot cu frâna trasă.
Malpraxisul copiloților care nu știu sau nu pot să aducă medicina românească pe un traseu european ne costă în fiecare oră șapte morți, dar nimeni nu răspunde pentru asta. Este impardonabil să constați abia după jumătate de an că puținele spitalele rămase riscă să se închidă din cauza deficitului de 700 de milioane de lei, dar se dă în permanență vina pe centura de siguranță a acarilor Păun ce mai lucrează încă în sistemul medical.
S-a tot promis accelerarea măsurilor vizând tratarea celor trei boli ale sistemului medical: subfinanțarea, corupția și calitatea actului medical, prin alocarea a 6% din PIB pentru sănătate, depolitizarea, deblocarea posturilor din sistem și asigurarea unei salarizări decente pentru cei care mai rămân în această țară, dar am primit măsuri pompieristice, ce pot susține propaganda întâiului doctor al țării.
Aștept cu nerăbdare comasarea MS cu MI. Pacienților le vor fi destinate măcar aceleași sume precum cele pentru deținuți, pompierii vor înlocui rapid deficitul de cadre de la ambulanță, operațiile vor fi făcute, în lipsă de spitale, pe cerul patriei, în elicoptere SRI, iar cei care vor refuza coplata vor fi arestați pentru abateri de la Codul rutier.
Am tot solicitat susținerea acestor domni pentru adoptarea Legii privind eliminarea coplății. Eliminarea coplății a fost clamată pe vremea opoziției, dar traseismul de idei în drumul spre putere a făcut ca acest proiect să fie abandonat.
Cer astăzi premierului României și ministrului sănătății să ne redea centura de siguranță în fața bolii printr-un aviz favorabil în eliminarea coplății.
Constat incidența crescută a bolilor legate de condițiile precare de igienă și vreau introducerea urgentă a educației pentru sănătate în unitățile de învățământ.
1,5% din elevii din învățământul preuniversitar au probleme de sănătate, unul din trei are păduchi, iar 3% au râie. În fiecare școală există cel puțin un copil (în medie, 2,5 pe unitate de învățământ) ce suferă de o boală contagioasă ce ar putea fi prevenită prin educația pentru sănătate.
Dincolo de condițiile socioeconomice precare, dincolo de faptul că Regiunea Nord-Est este una dintre cele mai sărace și bolnave din Europa, există acel factor educațional ce poate influența evoluția acestor boli și astăzi, și în viitor.
De cele mai multe ori, acel clasic „Spală-te pe mâini!” nu este cunoscut sau este ignorat, pentru că nu se cunosc consecințele lipsei de igienă.
Când aceste ore de educație pentru sănătate se vor face în școli de către medici și asistenți, respectând necesitățile fiecărei grupe de vârstă, vom putea controla cu succes aceste afecțiuni. Fără apă și săpun, fără utilizarea batistei, fără măsuri minimale privind modul de alimentație și stilul de viață, vom rămâne doar să ne minunăm că suntem pe primul loc în Europa la TBC sau că înregistrăm o adevărată epidemie a obezității.
Pentru a citi în ambele sensuri _mens sana in corpore sano_ e nevoie doar de educație.
„Criză fără precedent: unul din trei români nu beneficiază de transfuzii”
Solicit ministrului sănătății măsuri urgente pentru rezolvarea crizei sângelui. Voi iniția un proiect legislativ menit să încurajeze donarea de sânge. Consider că actuala criză a sângelui din spitalele din România se datorează și achiziționării celor cinci centre mobile de recoltare de către Ministerul Sănătății și vreau ca premierul și organele abilitate să demareze o anchetă privind modalitatea cheltuirii unui milion de euro pentru aceste centre, în condițiile în care, cu acești bani, se puteau găsi peste 70.000 de donatori, ce ar fi asigurat suplimentar peste 32.000 de litri de sânge.
Spitalele din Iași se confruntă cu o criză fără precedent: necesarul de sânge pentru efectuarea intervențiilor chirurgicale. Criza se datorează înjumătățirii numărului de donatori, fiind zile în care se înregistrează doar 30, iar reprezentanții Centrului de Transfuzii au fost nevoiți să apeleze la ajutorul instituțiilor publice pentru a asigura cantitatea de sânge necesară.
Situația este dramatică și la nivel național. Unul din trei români nu beneficiază de transfuzii atunci când are nevoie, iar pentru restul sângele este donat doar în situații critice, de rude sau de prieteni. Și asta pentru că doar 1,7% din populația României donează sânge într-un an, de trei ori mai puțin decât media europeană (6%). Este dificil de explicat de ce un popor atât de solidar precum românii se situează pe penultimul loc în Europa la numărul de donatori, devansând cu greu Albania.
Puținii donatori sunt descurajați atât de timpii mari de așteptare la centrele de transfuzii, cât și de facilitățile minimale oferite: pentru cei 450 ml de sânge donați – 63 de lei în tichete valorice, o zi liberă. Deși recoltarea în sine durează câteva minute, se ajunge la cozi de câteva ore prin lipsa de personal, datorată blocării posturilor din sistem și salarizării mizerabile.
România nu dispune de o bancă de sânge la care să apeleze în caz de calamități, deși această bancă este prevăzută în Legea privind organizarea și funcționarea activității de transfuzie sangvină.
Preocupat cu „investirea” unui milion de euro pe centre mobile de recoltare, a căror eficiență nu a fost încă dovedită, ministerul nu a decis în ce condiții și când va fi înființată această bancă ce poate fi aprovizionată în timpul campaniilor de recoltare.
Criza poate fi rezolvată prin măsuri menite a încuraja donarea de sânge. Unele dintre acestea țin de activitatea guvernamentală, iar altele vor fi asigurate prin proiectul meu legislativ, ce își propune o creștere la 2,5% a donatorilor, ce ar asigura minimul necesar de sânge în flux continuu în spitalele din România.
„Atunci când salvăm vieți, suntem în misiune. Protejați-ne!”
Cer Parlamentului o nouă încadrare juridică pentru cei care agresează personalul medical. Aș vrea ca această lege să se numească Legea Dan Velcelean, după numele doctorului din localitatea timișeană Variaș ucis pe 13 iulie 2008 cu un cuțit de bucătărie.
Consider că Legea privind înăsprirea sancțiunilor pentru cei care agresează personalul medical aflat în misiune, aflată pe ordinea de zi a Camerei Deputaților cu propunerea de adoptare, trebuie să asigure descurajarea acestor fapte și propune încadrarea la omor calificat, pedepsit cu 25 de ani de închisoare, a celor care ucid personalul medical aflat în misiune.
În urmă cu mai bine de doi ani, am propus Parlamentului un proiect legislativ privind înăsprirea pedepselor pentru cei care agresează personalul medical aflat în misiune.
Motivele acestei legi sunt clare: pe de o parte, din ce în ce mai mulți dintre cei care încearcă să salveze vieți sunt agresați, umiliți, înjunghiați, bătuți, de multe ori chiar de către cei cărora le salvează viața, iar, pe de altă parte, așa-zisele sisteme în care s-au investit sute de mii de euro au dovedit
doar că nu există mijloace eficiente de protecție sau acestea sunt iluzorii.
Consider că sancționarea actelor de violență împotriva personalului medical ar descuraja această agresivitate, permițând cadrelor medicale să poată acționa eficient, în interesul pacienților.
Proiectul legislativ ajunge în plen în variantă guvernamentală, inițiată în martie 2012, la doi ani după ce am depus în Parlament proiectul meu de lege pe această temă. Nu pot să nu remarc îmblânzirea acestor pedepse în proiectul guvernamental ce, în afară de meritul copy-paste, pare că duce în derizoriu o astfel de inițiativă. Proiectul guvernamental propune amenzi sau maximum 12 ani de închisoare pentru cei vinovați de vătămare corporală gravă. Reamintesc și faptul că proiectul meu legislativ prevedea autosesizarea organelor abilitate pentru rezolvarea acestor cazuri, pe când proiectul guvernamental trimite victimele să bată la poarta diverselor instituții. Proiectul meu prevedea și o asigurare de viață implicită pentru cei care mor la datorie.
Se uită prea ușor coșmarul pe care îl trăiesc colegii mei din unitățile de primire a urgențelor și de la ambulanță, făcuți răspunzători de deteriorarea continuă a condițiilor în care se desfășoară actul medical și de neajunsurile unui sistem dominat de subfinanțare, corupție, ineficiență.
Am luptat pentru ca acest proiect legislativ să se realizeze. Vreau ca el să poarte numele doctorului Velcelean, căzut la datorie, și cer Parlamentului ca pedepsele să fie similare cu cele pentru ultraj, fără posibilitatea reducerii acestora, iar în cazul omorului, acesta să fie încadrat la omor calificat, pentru ca această lege să fie cu adevărat un instrument de prevenție eficient.
„Camera Deputaților a adoptat Proiectul legislativ privind înăsprirea pedepselor pentru cei care agresează personalul medical”
Consider că adoptarea Proiectului legislativ privind înăsprirea pedepselor împotriva celor care agresează personalul medical aflat în misiune este un prim pas pentru ameliorarea condițiilor de lucru și a statutului personalului medical. Am depus în urmă cu doi ani primul proiect legislativ pe această temă, considerând că astfel se va descuraja agresivitatea și se vor asigura condiții mai bune pentru tratamentul pacienților.
Am luptat doi ani pentru ca acest proiect legislativ să se realizeze și vreau ca el să poarte numele doctorului Velcelean, căzut la datorie.
„Nimic surprinzător. Candidez!”
Nimic surprinzător. Întotdeauna am făcut ceea ce am crezut eu că trebuie, că este mai urgent pentru oameni, și nu ce îmi cerea partidul, care urmărea alte interese. De aceea, nu m-am încadrat niciodată în ceea ce ei numesc „disciplina de partid”.
Cât despre viitorul meu, voi candida, atât timp cât voi ști că sunt dorit de oameni, chiar dacă partidele nu mă agreează pentru stilul meu direct și pentru adevărurile spuse, care i-au deranjat pe unii sau pe alții.
Nimic surprinzător. Întotdeauna am făcut doar ceea ce trebuie, ceea ce este urgent pentru oameni, și nu ceea ce îmi cerea partidul, care urmărea alte interese. De aceea nu m-am
încadrat niciodată în ceea ce ei numesc „disciplina de partid”. Am reușit să fiu primul la luările de cuvânt în plen, pe locul al doilea ca număr de propuneri legislative și în primii zece parlamentari în privința legilor adoptate. Cine și de ce ar renunța la un parlamentar care a obținut de unul singur de cinci ori mai multe voturi decât partidul la locale? Le e frică de faptul că am pus mereu sănătatea și prosperitatea oamenilor mai presus de interesul de partid.
Cât despre viitor...
Candidez pentru că sunt dorit de oameni, chiar dacă partidele nu mă agreează pentru stilul meu direct și pentru adevărurile spuse, care i-au deranjat pe unii sau pe alții.
Candidez pentru cei umiliți și sărăciți de nepăsarea așa-zișilor politicieni. Românii sunt cei care decid în ce măsură acești candidați îi pot reprezenta.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.
Tudor Ciuhodaru · 16 octombrie 2012 · monitorul.ai