Cornel Mircea Sămărtinean

„Regionalizarea – proiect marca USL”

Regionalizarea sau reorganizarea administrativ-teritorială a țării este o reformă legată de modul însuși în care românii înțeleg viitorul, nu doar al României, ci și al Uniunii Europene.

Există mai multe dificultăți care ar trebui abordate distinct și cu toată atenția. În primul rând, e vorba de o teamă a societății românești că ar putea fi vorba de o dezmembrare a țării și de abandonarea statului unitar așa cum a fost el instituit după Primul Război Mondial. Temerile acestea nu ar trebui subestimate. Românii au fost educați timp de 4 generații în cultul statului centralizat unitar și, în subsidiar, al victoriei istorice a națiunii.

Instituirea zilei de 1 Decembrie 1918 ca sărbătoare națională proiectează asupra subiectului regionalizării o mare suspiciune, alimentată însă nu de memoria autentică a actului de unificare politică, ci, mai curând, de imaginea ei construită de istoriografia comunistă. O recuperare a ambianței autentice și a spiritului care au dus la actul de la 1 decembrie 1918 ar fi de natură, dimpotrivă, să reabiliteze regionalizarea țării și să redescopere frumusețea și avantajele pe toate planurile ale diversității provinciale.

România, în ciuda eșecurilor evidente, continuă, în linii mari, o formă de administrație centralizată, preluată de la regimul comunist. O europenizare de fond a României ar pretinde însă o recuperare a propriilor tradiții locale, un respect sporit pentru patrimoniu și pentru identitatea națională, un spirit menit să așeze laolaltă ceea ce revanșa națională de la 1918 a tins să separe.

Conform unui proiect de lege propus de USL, care întârzie a fi depus la Parlament, România ar urma să fie împărțită în opt regiuni, șapte care cuprind actualele județe din țară, dar Bucureștiul și Ilfovul împreună. Potrivit informațiilor apărute în presă și declarațiilor unor lideri USL, vor fi create opt capitale de astfel de regiuni, alegerile se vor desfășura o dată la patru ani, iar șeful regiunii, președintele, va fi ales pentru un mandat de patru ani, prin vot uninominal. Vor fi consilii regionale formate din 10–32 de consilieri, ajutate de doi vicepreședinți. Votul va fi direct pentru șefii de consilii județene, iar consilierii regionali vor fi aleși pe liste.

Regionalizarea va prelua din atribuțiile Guvernului, dar și din cele ale actualelor consilii județene, pentru că aici se vor găsi organismele intermediare pentru absorbția de fonduri

europene, vor fi principalii negociatori direct cu UE privind absorbția de fonduri și, de asemenea, vor putea institui taxe regionale și multe acte delegate la nivelul regiunilor.

În ceea ce privește bugetul alocat acestui proiect, inițiatorii propun următoarea distribuție: 10% să preia administrația centrală, 20% administrația regională, 30% administrația județeană și 40% administrația locală (comune, orașe, municipii), motivând prin faptul că o regiune cunoaște mai bine nevoile cetățenilor, dezvoltă mai bine proiecte de importanță regională. Referitor la atribuțiile pe care le vor avea președinții de consilii județene și cei de consilii regionale, acest proiect propune ca președintele consiliului județean să dezvolte proiecte de anvergură județeană limitate la teritoriul județului respectiv, în timp ce președintele de consiliu regional dezvoltă proiecte de anvergură regională.