Marian Ghiveciu

„Reglementarea activității de lobby”

Termenul de „lobby” a fost deseori folosit, fie de către liderii politici, fie de către reprezentanții societății civile, cu înțelesul de influențare a deciziei politice prin trafic de influență. Activitatea de lobby trebuie înțeleasă ca o modalitate transparentă de influențare a deciziilor legislative și executive prin orice acțiuni care au scopul de a susține drepturi și interese legitime în promovarea, adoptarea, modificarea sau abrogarea unor acte normative ori administrative de către autoritățile publice.

Termenul de „lobby” provine dintr-o expresie a generalului Grant, Președinte al Statelor Unite ale Americii la sfârșitul secolului al XIX-lea, după incendiul ce distrusese prima Casă Albă. Lobby-ul, unul dintre fundamentele democrației americane, este o noțiune veche care are rădăcini în chiar civilizația greacă. Lobby-ul este integrat în spiritul american chiar înainte de Constituția din 1789, care stipula că acesta este un drept.

Lobby-ul trebuie să aducă un plus de competitivitate, armonizând raporturile dintre stat și operatorii economici, definind mai clar programele și, în orice caz, devenind campionul transparenței.

De asemenea, lobby-ul este o parte din afacerile publice. Activitatea de lobby a luat amploare și în România, tot mai multe grupuri de operatori economici, organizații neguvernamentale, sindicate, asociații profesionale sau patronale implicându-se în influențarea procesului decizional. Mai mult decât atât, au apărut și funcționează în România societăți care oferă servicii specializate de consultanță de lobby clienților interesați de protejarea ori de promovarea intereselor lor prin influențarea politicilor publice.

Prin urmare, se pune problema reglementării acestei activități de lobby. Cu alte cuvinte, îmi pun întrebarea: cine va reuși să ia decizia de reglementare a acestei activități printr-o lege, printr-un set de norme sau printr-un cod de conduită și bune practici?