Radu Alexandru Feldman

Reiau.

Stimată doamnă președinte de ședință.

Înainte de a prezenta declarația politică, aș vrea să vă rog insistent ca în următoarea ședință a Biroului permanent al Senatului să faceți apelul cuvenit pentru ca activitatea senatorilor să se desfășoare în condiții normale, respectiv într-un deplin respect față de Regulamentul Senatului, înțeleg prin aceasta asigurarea cvorumului de ședință la punctul din ordinea de zi care se numește declarații politice.

Mă întăresc în cererea pe care v-o adresez cu tot respectul, amintind și o intervenție mai veche a domnului senator Puiu Hașotti, care arăta, la începutul actualei legislaturi, că un punct extrem de important și extrem de semnificativ în activitatea parlamentarilor, fie că este vorba de Camera Deputaților, fie că este vorba de Senat, se desfășoară într-un total dezinteres din partea parlamentarilor, într-o sală aproape goală, aruncând în derizoriu un moment care, altfel, îmi pare rău să spun, în legislaturile trecute era urmărit cu maxim interes atât de parlamentari, cât și de mass-media.

Deci vă rog insistent, aveți bunăvoința și faceți demersurile cuvenite pentru a putea, într-adevăr, să tratăm cu seriozitatea cuvenită munca noastră.

Acum, vă supun atenției declarația politică. Stimați colegi,

Protagoras din Abdera a trăit cu câteva sute de ani înainte de Cristos și a fost cel mai important dintre filozofii sofiști. Scrierea lui de referință despre zei începe cu un enunț esențial: „Omul este măsura tuturor lucrurilor”. Sub semnul aceleiași adânci preocupări pentru problema morală, Socrate merge mai departe și pune bazele științei măsurii, metretica. Principiul fundamental pe care marele filozof își articulează sistemul ne învață că salvarea vieții constă în a face o alegere justă între plăcere și neplăcere, între prea mult și prea puțin. Foarte mulți oameni, deși cunosc definiția binelui, preferă să facă răul, cunoscând cele bune, nu vor să le facă, deși le este cu putință, și le fac pe celelalte.

Stimați colegi,

Mi-au venit în minte învățăturile celor doi corifei ai spiritului omenesc, ascultând, zilele trecute, intervenția, în cadrul dezbaterii moțiunii de cenzură, a celui care a fost ministrul economiei și finanțelor, domnul Varujan Vosganian. Nu este prima dată când urmăresc expozeurile liderului PNL în cele 9 luni de când partidul din care face parte a trecut pe băncile opoziției. Invariabil, în tot acest timp, ex-ministrul liberal a blamat, a condamnat, a somat, a avertizat, a înfierat actualul Executiv, dar nu a găsit de cuviință ca o dată, măcar o singură dată să invoce și cea mai palidă neîmplinire a Guvernului din care a făcut parte. Ieri, lapte și miere, azi numai fiere.

Apogeul felului în care Domnia Sa înțelege să depășească orice măsură și să se plaseze flagrant în afara unor adevăruri de notorietate publică a fost atins în clipa neinspirată în care, de la microfonul Parlamentului, cu privirea cea mai senină și cu tonul cel mai contondent, l-a somat pe premierul Boc să dovedească veniturile astronomice, „salariile nesimțite” – cum le-a catalogat massmedia – din agențiile Guvernului Tăriceanu, probe irefutabile ale dezmățului pe banul public practicat ani de zile.