Neculai Rățoi

„Reînvie nostalgiile monarhiste?”

De o bună bucată de timp, cu precădere de când s-a pus problema modificării Constituției, se observă o revenire în atenția publică a curentului monarhist. Din motive absolut logice, forma de guvernământ a țării noastre mi se pare normal ca, pentru încă multă vreme de acum încolo, să fie republica.

Deși există o propagandă masivă în această direcție, un tip de propagandă pe care am regăsit-o, culmea, mai mult la băsiști, republica nu a fost inventată de sovietici. Noțiunea vine încă din Antichitate: să ne amintim de republica lui Platon, de republicile grecești (Aristotel are niște teorii interesante asupra republicilor eline) și de cea romană, să nu uităm de republicile venețiene... Cu toate că democrația nu era neapărat o prioritate în respectivele republici, evoluția în timp a făcut și acest lucru posibil. Cine poate spune că în SUA ori Germania, Franța și așa mai departe nu există democrație, ele fiind republici? În plus: chiar dacă a evoluat, monarhia este doar parțial miscibilă cu democrația. Nu poți spune cu mândrie că ești un om în totalitate liber, dar ești, simultan, supusul regelui X! Din start cele două noțiuni sunt incompatibile! Ori ești liber, ori ești supusul cuiva, fie și doar simbolic! Pentru că uitați-vă în jur și veți vedea cât înseamnă de mult simbolurile, fie și cele care par mărunte, ca un steguleț.

Pe de altă parte, fie că vrea sau nu cineva, sensul istoriei este spre dispariția monarhiei! Când mai peste tot monarhia e din ce în ce mai puțin dorită în țările în care ea este prezentă, ca noi să ne dorim o întoarcere la un sistem muribund mi se pare nu doar o propagandă ilogică, ci chiar o idee antinațională. Australia a fost la un pas de a ieși de sub monarhia britanică, referendumul ratând ocazia la mustață, fiind semne multe că, la următorul referendum, acest lucru se va întâmpla. Nici Canada nu este departe de același lucru. Cele mai mari state din lume înclină spre statutul de republică. Oare or fi toți naivi ori necunoscători în ale democrației?

Un alt aspect: într-o republică, dacă nu-ți convine ceva, dai jos vinovatul. Dacă e monarhie, ce faci? Îl dai jos pe rege? N-ai cum, legal, așa că rămâi cu insul pe cap tot restul vieții sale! Adică zeci și zeci de ani. Ia închipuiți-vă că totuși ar fi rămas pe tron Carol al II-lea până la sfârșitul vieții și n-ar fi venit comuniștii. Doar până prin 1990... Cum ar fi arătat România astăzi? Spre disperarea monarhiștilor, răspunsul nu le este favorabil: cam la fel, dacă nu chiar mai rău, având în vedere despre cine vorbim... Numai că, democratic, republicanilor poți să le mai pui frână, lucru ce nu se poate întâmpla în cazul monarhiei.

Da, știm, sunt unii naivi care spun că ar fi o monarhie constituțională etc. Și, când un monarh devine dictator, câtă valoare mai are Constituția? Tot cât are acum, în mâinile lui Băsescu! Deși acest lucru nu convine portocaliilor, „domnia” lui Băsescu ia sfârșit la anul, în decembrie! La noi n-ar putea fi o monarhie ca în Japonia ori ca în Suedia, Olanda ori Marea Britanie. Nu avem secolele lor de istorie, experiențe și mentalitate monarhică! La noi, au fost patru regi (să iertăm regii Daciei...), dintre care ultimii doi au cam sfeclit-o cu guvernarea, așa că... de ce am reveni la ceva care, pe meleagurile noastre, nu s-a dovedit a fi eficace?