Cornel Mircea Sămărtinean

„Relațiile bilaterale ale României cu Ucraina în contextul tensiunilor cu Rusia”

Patru obiective majore au stat la baza discuțiilor dintre Președintele României, domnul Klaus Iohannis, și Președintele Ucrainei, Petro Poroșenko, cu ocazia vizitei pe care Președintele României a efectuat-o la Kiev săptămâna trecută la invitația omologului său ucrainean.

În primul rând, România își dorește un vecin stabil din punct de vedere politic, care să facă pași concreți în ceea ce privește consolidarea statului de drept.

În al doilea rând, România vrea o Ucraină mai stabilă economic, pentru că asta ar însemna un partener real din acest punct de vedere, cu o piață interesantă de desfacere.

În al treilea rând, România vrea să rezolve câteva dosare bilaterale spinoase cu Ucraina, care au minat relațiile dintre cele două țări în ultimii 20 de ani: canalul Bâstroe, datoriile de la combinatul Krivoi Rog, situația minorității române din Ucraina.

În al patrulea rând, România dorește ca Ucraina să fie de partea Republicii Moldova în formatul de negocieri 5+2 privind Transnistria, astfel încât să se încerce izolarea politică a Rusiei.

România, prin vocea Președintelui său, și-a reafirmat poziția solidă în interiorul Uniunii Europene din punct de vedere politic, edificatoare în acest sens fiind recenta vizită pe care Președintele României a efectuat-o în Polonia. Una din concluziile care s-au desprins din întâlnirea la nivel înalt a fost aceea că România și Polonia încearcă să creeze un binom puternic în flancul estic al NATO și UE.

„Este absolut necesar să ne asigurăm aliații, în special pe cei din flancul de est, că ei vor fi sprijiniți în cazul oricărei provocări prevăzute de articolul 5 al Tratatului Alianței Atlantice.” Este declarația generalului Adrian Bradshaw, comandantul adjunct al forțelor NATO din Europa. Este o declarație așteptată cu siguranță de liderii țărilor NATO situate la granița Alianței sau chiar a Rusiei, așa cum este și țara noastră, având în vedere faptul că se pune întrebarea dacă Alianța va reacționa și mai ales cum, dacă va aplica articolul 5 în cazul în care Rusia are în plan un atac asupra unuia din statele membre aflate în vecinătatea sa.

În acest context, vizitele președintelui Klaus Iohannis la Varșovia și apoi la Kiev, susținerea unor sancțiuni mai dure împotriva Rusiei, prefigurarea unei alianțe România– Polonia–Ucraina (toate trei parteneri speciali ai SUA) au fost absolut necesare. O temă de interes major pentru România o constituie situația din Crimeea. În cazul anexării Crimeii și al escaladării conflictului din estul Ucrainei, se impune ca în politica externă românească să avem o linie fermă de condamnare a acțiunilor Rusiei și de susținere a principiului inviolabilității teritoriului suveran.

Un alt mare obiectiv pe care Președintele României l-a bifat la Kiev a fost asigurarea sprijinului României în bătăliile diplomatice din UE și de la ONU, acolo unde aliații tradiționali sau conjuncturali ai Rusiei încearcă să blocheze sau să îndulcească sancțiunile la adresa Kremlinului. Ucraina și-a manifestat dorința ca România (eventual în tandem cu Polonia) să fie un susținător constant în demersul său referitor la aderarea la Uniunea Europeană, oricât de îndepărtată ar putea fi această perspectivă.