„Relațiile economice externe – factorul de creștere economică”
Politica comercială, ca parte componentă a politicii guvernamentale, reglementează unul dintre cele mai importante domenii de care depinde bunăstarea unei națiuni – relațiile economice internaționale.
Comerțul internațional a constituit încă din cele mai vechi timpuri obiect de preocupare și intervenție din partea guvernelor de pretutindeni. Explicația acestui fapt pornește de la o realitate incontestabilă – relațiile economice externe sunt un puternic factor de creștere economică. Niciun stat din lume, indiferent de posibilitățile și resursele de care dispune, nu-și permite să ignore acest lucru.
De aceea, vreau să subliniez faptul că dincolo de factorii obiectivi care determină amploarea comerțului extern al unei națiuni, cum ar fi: poziția geografică, resursele subsolului, forța de muncă necalificată, calitatea acestuia este mai ales determinată de așa-numiții factori creați _,_ cei pe care un anumit stat i-a obținut prin propriile forțe de-a lungul timpului: calitatea resurselor umane, a infrastructurii, gradul de informatizare, calitatea managementului și a programelor de marketing pe care firmele și instituțiile statului respectiv le pot adopta, finanța și derula etc.
Esențial este ca politicile economice din această perioadă să fie orientate spre piețele externe, deoarece ca și alte state bine dezvoltate am putea profita mult mai mult de faptul că în ultimele decenii schimbarea tehnologică a determinat dezvoltarea susținută a unor domenii de vârf, cum sunt: transporturile aerospațiale, telecomunicațiile, echipamentele pentru colectarea, stocarea, prelucrarea și transmiterea informației, aparatura medicală. Fiecare stat este acela care, mai departe, decide ce vinde și ce cumpără, ce exportă și ce importă, iar voința lui este materializată prin politici guvernamentale.
Trebuie să căutăm să investim cât mai mult în acei factori creați pe care îi aminteam mai devreme, pentru că beneficiem de resurse ale solului și ale subsolului de care nu beneficiază multe state în Europa, poziția geografică face din țara noastră un important nod de legătură între Occident și Orient, iar calitatea forței de muncă românești am dovedit-o în repetate rânduri, mai ales peste granițele țării.
În acest sens, pe data de 4 octombrie 2011, la Moscova, a fost semnat acordul de colaborare dintre Camera de Comerț și Industrie Prahova și Agenția InformaționalEconomică Ruso-Balcanică, document care a inclus și înființarea Reprezentanței CCI Prahova în Federația Rusă cu sediul la Moscova. Principalul scop al reprezentanței este acela de a veni în sprijinul firmelor din cele două țări, prin informarea asupra mediilor de afaceri din România, respectiv din Federația Rusă, încurajând și facilitând investițiile și schimburile bilaterale, în condiții reciproc avantajoase. Această colaborare va facilita accesul la informații pentru oamenii de afaceri români care vor să investească în Federația Rusă, cât și să aducă în țară oameni de afaceri din Rusia. Reprezentanța de la Moscova este a doua reprezentanță a CCI Prahova în afara României, în luna februarie a acestui an CCI Prahova inaugurând o reprezentanță și în China, la Shanghai.
Consider că aceste două colaborări demarate de Camera de Comerț și Industrie Prahova trebuie să servească drept exemplu pentru mai multe județe din țară, deoarece fiecare județ trebuie să contribuie la dezvoltarea relațiilor comerciale prin colaborări directe cu reprezentanții externi, în conformitate cu propriile interese și necesități. Pe această cale țin să-l felicit pe președintele CCI Prahova, Aurelian Gogulescu, pentru toată activitatea depusă și bunul exemplu pe care îl oferă.
La sfârșitul acestei declarații, doresc să mai punctez faptul că, în ultimul timp, am putut observa la nivel macro mutații semnificative în economia mondială: globalizarea sau mutarea centrelor de putere economică ale lumii. Relațiile economice internaționale se diversifică continuu, de aceea țara noastră nu trebuie să piardă această ocazie prin repetarea greșelilor comise în trecut. Trebuie să punem la punct mijloacele de producție internă pentru a susține exportul, ca factor esențial în generarea de venituri și de creștere economică, și să lucrăm la dezvoltarea și consolidarea relațiilor economice cu reprezentanții externi.
„Guvernul trebuie să se preocupe de românii plecați la muncă în străinătate”
În prezent, România se luptă cu probleme destul de mari în ceea ce privește migrarea populației peste hotarele țării. Potrivit statisticilor oficiale, din ’90 până în 2009, aproape 500 de mii de români au plecat în căutarea unui loc de muncă mai bun. Mai mult, odată ce au început să se facă simțite efectele crizei economice, acest fenomen s-a amplificat și mai mult, ajungând ca din 2009 peste 100.000 de oameni să plece anual din țară, având ca principale destinații Spania și Italia.
Actualul ministru al muncii, protecției sociale și familiei, Sulfina Barbu, a declarat la data de 1 octombrie, cu ocazia Forumului Românilor de Pretutindeni, că într-o lună vor fi elaborate ghiduri privind drepturile în domeniul muncii pentru cetățenii români angajați în alte state membre ale Uniunii Europene. Necesitatea acestor ghiduri este justificată de faptul că cele mai multe accidente de muncă în sectorul construcțiilor din Italia se înregistrează în rândul românilor, sector în care numărul lucrătorilor străini trece de 40%, iar dintre aceștia 75% provin din România.
Responsabilii Serviciului Național de Sănătate ASL Roma și-au manifestat îngrijorarea față de creșterea numărului de accidente la locul de muncă, inclusiv în rândul românilor, explicația fiind dată de necunoașterea limbii și de insuficienta informare în ceea ce privește protecția muncii. Astfel, nevoia de informare asupra drepturilor muncitorilor străini și asupra riscurilor nerespectării și necunoașterii prevederilor privind protecția muncii este tot mai pregnantă, fapt pentru care sindicatele italiene au organizat la sfârșitul lunii septembrie o sărbătoare interculturală în Piazza Vittorio Emanuele din Roma, la care au participat peste 4.000 de persoane.
În Italia, potrivit declarațiilor lui Umberto Pacchiarotti, responsabil al Serviciului Național de Sănătate ASL Roma, de serviciile medicale pot beneficia și persoanele care nu au un contract de muncă. De aceea, la acest eveniment românilor li s-a recomandat, chiar și în condițiile în care lucrează la negru, să apeleze la consultări în ceea ce privește drepturile pe care le au ca muncitori într-o țară
străină pentru a fi informați, dar și pentru a cunoaște mai bine riscurile meseriilor pe care le practică.
În prima jumătate a acestui an au fost depuse aproape 370.000 de CV-uri pentru slujbe în afara țării, iar peste 71.000 de persoane s-au și angajat. O mare parte dintre aceste persoane, la depunerea CV-urilor, au mers pe strategia „orice loc de muncă, oriunde în străinătate”. De aceea elaborarea acestor ghiduri este o necesitate, deoarece aceste ghiduri vor conține informații precise despre drepturile în domeniul muncii pe care le au cetățenii români plecați oriunde în statele membre ale Uniunii Europene, pentru a nu mai fi victime ale abuzurilor angajatorilor.
În plus, recenta decizie a Guvernului de la Madrid de a impune restricții românilor care muncesc sau doresc să muncească pe teritoriul spaniol demonstrează încă o dată nevoia și importanța informării românilor care aleg să lucreze și să trăiască peste hotare.
20 de ani clasa politică i-a abandonat pe românii plecați din țară pentru un trai mai bun. Este timpul să ne dovedim respectul față de conaționalii noștri, dar, mai ales, trebuie să ne arătăm preocuparea pentru rezolvarea problemelor cu care ei se confruntă. Pentru a putea face acest lucru este nevoie de inițiative solide din partea Guvernului, care să contribuie la siguranța și protecția lor dincolo de granițele României, este nevoie de inițiative pentru promovarea și respectarea drepturilor acestora, în conformitate cu legile și normele internaționale, protejarea intereselor lucrătorilor români, precum și combaterea muncii la negru.
De aceea, un ghid realizat de Ministerul Muncii nu este suficient, este doar un prim pas. În continuare, Guvernul trebuie să se preocupe și mai mult de protejarea cetățenilor români care lucrează în străinătate, precum și de monitorizarea lor, prin instituțiile implicate în migrarea lucrătorilor și prin atașații pe probleme de muncă numiți în cadrul ambasadelor române.
## „Situația medicilor din România”
România se plasează pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește numărul de medici la mia de locuitori. În anul 2010 un număr de 1.100 de medici au părăsit România și doar în primele opt luni ale anului în curs un număr de 1.700 de medici au solicitat certificate de conformitate pentru a putea lucra în străinătate. Până în prezent au plecat aproximativ 4% din numărul total al cadrelor medicale. Marea majoritate a cadrelor medicale care aleg să plece din țară sunt medici specialiști, anesteziști, chirurgi, pediatri și urologi. Consecințele acestei situații sunt tragice și se răsfrâng asupra sănătății pacienților români și asupra calității sistemului medical românesc. În același top realizat de European Healthcare Consumer Index, sistemul de sănătate din România a fost cotat pe ultimul loc din 33 de țări.
Totodată, criza sistemului sanitar este punctată și de către reprezentanți ai Colegiului Medicilor din România, aceasta fiind pusă pe seama creșterii numărului medicilor care aleg să profeseze în altă țară, dar mai ales a slabelor investiții din sistemul românesc. Astfel, pe lângă salariu, un alt motiv care stă la baza plecării medicilor din România este faptul că aceștia nu pot pune în practică ce au învățat în facultate și în anii de pregătire postuniversitară din cauza subfinanțării
constante a domeniului sanitar, fapt dovedit de toate statisticile realizate până acum. În plus, Federația „Solidaritatea Sanitară” din România anticipează că modificarea Directivei privind calificările profesionale va amplifica fenomenul migrației forței de muncă din acest sector, iar sistemul sanitar românesc va resimți tot mai acut lipsa profesioniștilor.
Sunt de părere că situația în care se regăsește sistemul medical a ajuns în pragul neputinței. În Uniunea Europeană există 3,18 medici pentru 1.000 de persoane, în timp ce în România proporția este de 1,95 medici la mia de oameni. Guvernul alocă Ministerului Sănătății cel mai mic buget din întreaga Uniune Europeană, oferind doar 4,5% din PIB pentru sistemul sanitar, ceea ce reprezintă aproape jumătate din media Uniunii Europene.
La momentul actual, spitalele duc o lipsă enormă de personal calificat, specialiști și echipament modern, iar bugetul mic acordat de stat sănătății este nesemnificativ în raport cu problemele cu care se confruntă sistemul românesc. Toate acestea se răsfrâng, desigur, asupra pacienților și asupra calității serviciilor oferite de medici, cei mai mulți dintre ei fiind nevoiți, pe fondul insuficienței personalului medical, să lucreze până la epuizare.
Nu a mai rămas mult până la adoptarea bugetului de anul viitor. Guvernul trebuie, de această dată, să fie mai precaut ca oricând în ceea ce privește bugetul alocat sănătății. Ne aducem aminte declarația făcută de Jeffrey Franks, la sfârșitul lunii iulie, la finalul misiunii de evaluare comună a FMI, când acesta a sugerat Comisiei Europene și Băncii Mondiale că România trebuie să facă față mai multor provocări, iar primul nominalizat a fost sistemul sanitar.
Pentru sistemul de sănătate românesc, accesarea fondurilor europene ar fi o adevărată evadare din pragul neputinței. De aceea, noul minister abilitat cu accesarea fondurilor europene trebuie să facă tot ce îi stă în putere pentru a grăbi și eficientiza implementarea proiectelor accesate și a celor care urmează să fie accesate. Vorbesc aici de implementare pentru că, până în prezent, pentru România implementarea proiectelor s-a dovedit a fi mult mai anevoioasă decât accesarea acestora.
Nu în ultimul rând, Guvernul trebuie să se ocupe de rediscutarea veniturilor medicale și să acorde medicilor posibilitatea de a se perfecționa peste hotare cu finanțarea instituțiilor în care aceștia sunt angajați. Consider că aceste măsuri trebuie luate înaintea oricăror altor investiții făcute în sistemul sanitar.
*
„Programe realiste de creștere economică în locul discursurilor populiste”
Doresc să aduc în fața dumneavoastră câteva aspecte pe care mă simt nevoit să le punctez ca membru în Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare.
Închiderea fabricii Nokia din România a fost pentru o parte a opoziției un nou prilej de a lansa acuze la adresa Guvernului și a preocupării sale pentru sectorul economic. Bineînțeles, la fel ca de multe alte dăți, avem de-a face cu un punct de vedere subiectiv, nefondat. Nu numai că a existat și există o preocupare primordială a Coaliției de guvernare pentru sectorul economic, ci această preocupare a fost și este reflectată în permanență printr-o gândire strategică care dă rezultate reale. Astfel, prin această gândire strategică s-a
reușit evitarea derapajelor economice ale țării pe perioada crizei globale. Toate acestea s-au întâmplat în condițiile preluării conducerii țării de la guvernarea PNL-PSD cu un deficit de 5,7% și cu un sistem nereformat.
Una dintre componentele acestui program economic, asupra căreia aș vrea să mă opresc, este stimularea investițiilor private prin ajutoare de stat. Această componentă este susținută de doi mari piloni: cel al proiectelor mari de investiții și cel de susținere a IMM-urilor și microîntreprinderilor.
În ceea ce privește primul pilon, ca rezultate concrete avem 24 de mari proiecte de investiții în valoare de peste 1,2 miliarde de euro, care creează aproximativ 7.000 de noi locuri de muncă. Putem numi aici ca exemplu proiectele mari de peste 100 de milioane de euro, precum proiectul de eficientizare energetică Turceni (investiție de 296,5 milioane de euro, din care 36 milioane de euro reprezintă ajutor de stat) sau fabrica de anvelope Pirelli Tyres România din Slatina (investiție de 159 milioane de euro, din care 28,1 milioane de euro reprezintă ajutor de stat). De asemenea, mai putem aduce ca exemple și proiectele mai mici, dar importante, de minim 5 milioane de euro fiecare, precum Automobile Dacia Pitești, Remar sau Palace Sinaia.
În ceea ce privește cel de-al doilea pilon, consider că cele mai relevante rezultate sunt date de efectele productive ale programelor de susținere a IMM-urilor.
Primul program de succes de acest gen a fost cel de acordare a ajutoarelor de minimis, prin care nu mai puțin de 905 IMM-uri au beneficiat de acorduri de principiu pentru finanțare, prin care s-au efectuat plăți în valoare de 202 milioane de lei.
Un alt program benefic care vine în întâmpinarea nevoilor IMM-urilor și care a fost lansat recent este Programul multianual (2011–2013) „Mihail Kogălniceanu” pentru întreprinderile mici și mijlocii. Programul este conceput pentru încurajarea și stimularea dezvoltării IMM-urilor, prin facilitarea accesului acestora la finanțări, suplinindu-le astfel nevoile de lichiditate în desfășurarea activității lor. Bugetul alocat pentru acest program este de 165 de milioane lei. Este un program care permite acordarea de garanții de stat de până la 100.000 de lei pentru maximum 80% din valoarea unui credit contractat de IMM și subvenționarea până la 70% din rata dobânzii aferente creditului, dar nu mai mult de 6,5% pe an. Beneficiile acestui program au făcut ca până la data de 11 octombrie 2011 să aplice 2.034 de IMM-uri. Este un program încurajator, stimulator, dar și de bun-simț, aș putea spune. Este un program construit pe principiul cine muncește și are inițiativă de investiție este susținut.
Nu ne permitem să acordăm ajutoare financiare la întâmplare, ci doar acelora care prin gândire antreprenorială și efort contribuie și la creșterea economică. Doar așa, cu o economie sănătos dezvoltată, care se autosusține, ne vom putea permite să acordăm apoi și alte tipuri de ajutoare sociale mai generoase decât cele strict necesare. Altfel riscăm falimentul economic. Pe același principiu sunt construite și programele pentru microîntreprinderi, cum este, spre exemplu, Programul „Start” pentru dezvoltarea abilităților antreprenoriale în rândul tinerilor și facilitarea accesului acestora la finanțare.
Avem așadar strategie, avem programe și avem rezultate. Pe de o parte, prin toate acestea, noi, cei din PDL, am putut
dovedi că locul populismelor a fost luat de programe realiste de dezvoltare și de susținere durabilă a economiei, iar pe de altă parte toate acestea le demonstrează colegilor din opoziție că numai prin astfel de inițiative și măsuri se poate evita decăderea economică.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.
Andrei Valentin Sava · 25 octombrie 2011 · monitorul.ai