Virgil Pop

## „Reorganizare cu sila”

Deși de multe ori am avertizat de la această tribună – și nu numai eu – asupra derapajelor antidemocratice incredibile de care guvernanții au fost în stare de-a lungul acestor ani de domnie băsesciană, cred că de data aceasta, în lumina noilor propuneri ale minților luminate de la Cotroceni, lucrurile au alunecat pe o pantă extrem de periculoasă pentru statul de drept din România.

Altfel cum este posibil ca președintele unei țări europene să propună două schimbări majore ale statutului țării, peste noapte aproape, și asta în decursul a câteva zile? Mă refer la schimbarea Constituției și la reorganizarea administrativteritorială a României, propuneri care au fost efectiv redactate pe genunchi, într-un moment extrem de dificil pentru o țară încă bântuită de criză, cum este a noastră.

Nu insist pe tema modificării Constituției, tema preferată a președintelui, cu care revine de fiecare dată când are nevoie de subiecte false de discuție – deși gravitatea propunerii e aceeași –, dar este neapărată nevoie ca cea de-a doua

propunere, privind reorganizarea administrativ-teritorială a României, să fie reconsiderată masiv.

În primul rând, ca orice altă hotărâre majoră pentru România, propunerea a fost înaintată în cea mai mare grabă, cu un termen de aplicabilitate extrem de scurt, e ambiguă și nu ține cont în niciun caz de o eventuală părere a românilor. Mai există o multitudine de contraargumente. România se află în criză, or, această reorganizare pripită, ce se dorește a fi aplicabilă din 2012, îi va costa pe români miliarde de euro. Relațiile economice cu Uniunea Europeană vor fi și ele afectate, pentru că fondurile europene aflate în derulare vor fi în pericol.

Reorganizarea pripită va arunca țara în haos: e vorba de o muncă titanică din partea autorităților statului, care va îngreuna invariabil relația cetățeanului cu acestea. Relansarea economică va fi la rândul ei periclitată din pricina perturbațiilor administrative, și cetățenii de rând vor avea cel mai mult de suferit. În plus, nu există o evaluare a costurilor acestui proiect, nemaivorbind de un studiu de fezabilitate. Nu există niciun dialog de principiu cu partenerii din societatea civilă și nu au existat discuții nici cu experții din domeniu sau cu autoritățile locale.

Se pare că pentru Traian Băsescu nu mai contează nici tradițiile istorice, nici perspectivele de dezvoltare și nici părerea propriilor supuși. Contează doar alegerile din 2012, respectiv menținerea la putere a portocaliilor conectați la banii publici.

Nu aș vrea să fiu înțeles greșit, reorganizarea este necesară, dar toate trebuie făcute la timpul lor, temeinic, cu cap – cu negocieri, cu discuții prealabile, cu estimări. USL are, în acest sens, o viziune etapizată, care să nu zgâlțâie statul român din toate temeliile, o viziune care să fie rezultatul tuturor factorilor implicați într-o propunere de o asemenea anvergură, un proiect care a fost deja testat cu succes în alte țări cu tradiție europeană. Pe scurt, un proiect viabil, aplicabil pe termen mediu și lung, pentru a produce rezultate optime, nu un proiect defectuos, haotic și discreționar. Or, asta ne propune Traian Băsescu, prin vocea PD.