Ioan Munteanu

„Reorganizarea administrativ-teritorială a României mai are de așteptat...”

Inițiativa președintelui Băsescu privind reorganizarea țării a stârnit discuții aprinse, pe măsura importanței acestui subiect. E clar că reorganizarea este absolut necesară, dar asta presupune o gândire coerentă, dezbateri, consultarea națiunii și alegerea celei mai corecte dintre toate soluțiile avansate. Cred că această propunere nu are nicio legătură cu atragerea fondurilor europene, așa cum ne-a „informat” premierul, și că responsabilitatea obținerii respectivelor sume revine actualelor regiuni de dezvoltare teritorială.

Varianta susținută de către Traian Băsescu și de PDL se referă la împărțirea țării în 8 județe, având ca model aceste regiuni de dezvoltare. Așadar, în această perspectivă, Neamțul ar urma să fie împreună cu județele Botoșani, Suceava, Bacău, Vaslui și Iași, adică aproximativ 3 milioane de cetățeni, reședința fiind stabilită la Iași. Avantajele ar fi următoarele:

- cheltuieli bugetare mult mai mici;

- mai puțină birocrație;

- reducerea aparatului bugetar;

- descentralizarea deciziilor către autoritățile locale;

- aplicarea unor criterii unitare de repartizare a fondurilor

- de Ministerul de Finanțe.

- Dezavantajele ar putea fi astfel enumerate:

- îndepărtarea deciziei de la cetățean;

- disponibilizarea unui mare număr de bugetari; – costurile legate de schimbarea și actualizarea documentelor, aproximativ 150 euro pentru fiecare cetățean.

Cea de-a doua variantă aparține UDMR și ar fi vorba de 15 sau 16 regiuni, județul Neamț urmând să alcătuiască noua structură teritorial-administrativă împreună cu județele Bacău și Vaslui, iar reședința ar fi orașul Bacău.

Ideea susținută de UDMR a generat un adevărat război diplomatic între București și Budapesta, pornind de la autonomia Ținutului Secuiesc. Declarațiile făcute de către Tőkés, de vicepreședintele Ungariei, de către președintele Partidului Civic Maghiar ori de către alți lideri ai maghiarimii ori secuimii au fost dezbătute cu întârziere de către reprezentanții Guvernului, ai Președinției sau ai opoziției. Lipsa de promptitudine este de neiertat, lăsând impresia că există o anume complicitate între reprezentanții puterii și cei ai UDMR.

O a treia variantă ar fi putut fi cea realizată de USL, care a trecut neobservată ca urmare a propunerii neașteptate a președintelui și a impactului produs asupra cetățenilor.

În orice caz, acest nou război pornit de către președinte a dat naștere la tensiuni ce mocneau de multă vreme și care ar putea deveni și mai categorice în cea de-a doua parte a anului... Se vorbește chiar de o nouă majoritate parlamentară la începutul sesiunii de toamnă și de dispariția UDMR de pe scena politică a țării. Sondajele de opinie arată că șansele parlamentarilor PDL de a obține un nou mandat în alegerile din 2012 sunt din ce în ce mai scăzute, fapt ce-i determină pe mulți dintre ei să caute sprijin la USL în cursul acestei veri.