Declarația de astăzi pleacă de la situația delicată a Ucrainei care ne arată, încă o dată, fragilitatea politică și economică a fostelor state sovietice. Abandonarea de către oficialitățile ucrainene a eforturilor de apropiere de Uniunea Europeană în favoarea concesiilor economice ale Rusiei reprezintă un semnal de alarmă pe care trebuie să îl tratăm cu atenție și responsabilitate.
Consider că, în acest context, eforturile noastre diplomatice ar trebui canalizate în prezent către Republica Moldova – un eșec pe această linie ar însemna în primul rând eșecul României! Eșecul nostru ca stat, din perspectiva legăturilor istorice pe care le avem cu țara-soră, eșecul serviciilor diplomatice române și, nu în ultimul rând, eșecul nostru ca stat european.
Stimați colegi, suntem în situația în care se impune să ne asumăm statutul de țară membră a UE și să ne concentrăm atenția nu doar pe semnarea de acorduri de cooperare, ci să avem un rol real în susținerea și implementarea politicilor comunitare de importanță strategică. Este rușinos că guvernanții noștri refuză să acorde Summitului de la Vilnius importanța care i se cuvine și încadrează subiectul în categoria „și altele”! Schimbarea atitudinii Ucrainei face dovada, dacă mai era necesar, faptului că presiunile economice ale Rusiei anulează, în câteva ore, perioadele lungi de negocieri și intențiile statelor ex-sovietice de apropiere de UE. Cu regret afirm că dezinteresul cu care Guvernul tratează această problemă arată lipsa de viziune și de înțelegere a domeniilor strategice! Din păcate, în afară de declarațiile politice de susținere, cu ocazia vizitei președintelui Parlamentului Moldovei, nu am văzut un efort real din partea guvernanților de susținere a Moldovei.
Domnilor miniștri, degustarea de vinuri moldovenești nu înseamnă că sprijinim această țară în integrarea sa în Uniune! Da, este necesară promovarea bunurilor moldovenești în România, dar nu este suficientă! Acțiunile premierului în domeniu adună mai degrabă puncte la imaginea favorabilă pe care încearcă să și-o construiască, dar nu demonstrează credibilitate și profesionalism!
Partidul pe care îl reprezint a luptat întotdeauna pentru aderarea la marea familie europeană; am susținut mereu investițiile românești în Moldova, am stimulat manifestările democratice, am încurajat promovarea și răspândirea culturii românești și europene în țara-soră! Repet ce am afirmat în nenumărate rânduri: de pe întreaga scenă politică, noi am fost singurii care am acționat mereu în interesul european al fraților de peste Prut, iar acțiunile Guvernului Ponta, sau mai curând lipsa lor, demonstrează din plin acest fapt! Cred cu tărie că misiunea de modernizare pe care ne-am asumat-o cât timp am fost la guvernare a avut la bază convingerea că succesul nostru în Uniunea Europeană nu poate fi complet fără prezența cetățenilor moldoveni în proiectul european. Cu mândrie afirm că am încercat din răsputeri să continui
această menire și în actualele condiții, iar interesul Comisiei pe care o conduc în chestiunea moldovenească susține din plin afirmațiile mele!
Stimați guvernanți, vă invit să tratați cu seriozitate acest subiect și să nu cădeți în capcana minimizării impactului politic al schimbării de macaz a Ucrainei. În aceste momente, asigurarea Republicii Moldova de susținerea noastră reală este vitală.
Vă rog, așadar, să acționați conform declarațiilor dumneavoastră: locul Moldovei este în Uniunea Europeană, alături de România! Din nefericire, integrarea fraților noștri nu se poate face doar din vorbe!
„Guvernul USL, guvernul ordonanțelor”
Mulți dintre noi ne aducem aminte de Guvernele de după anul 2000, începând cu „Guvernul Năstase”, continuând cu „Tăriceanu” și „Boc”, care erau criticate de către opoziție pentru faptul că guvernează prin ordonanțe de urgență și se folosesc prea puțin de proiecte de lege (care să fie dezbătute pe larg în Parlament), așa cum se întâmplă în celelalte țări democratice din Europa.
Cred și acum că toate aceste „critici” erau îndreptățite, indiferent din partea cui au venit, pentru că așa este normal, să se facă propuneri, respectiv, proiecte de lege, nu să se impună Parlamentului hotărâri sub formă de ordonanțe de urgență, dacă nu este absolut necesar.
Ceea ce face însă actualul Guvern USL le întrece pe cele pe care le-au amintit, cu toate că nu a trecut nici măcar un an de zile de la guvernare în actuala formulă.
Mă surprinde că actualul Guvern apelează atât de des, aproape în totalitate, la această procedură, și nu alege calea cu adevărat democratică și sănătoasă, respectiv proiecte de lege pe care să și le poată însuși fiecare parlamentar și să-și exprime punctele de vedere, atât în cadrul comisiilor de specialitate, cât și în ședințele de plen, odată cu dezbaterea acestora.
Mai mult, aproape niciuna dintre propunerile legislative venite din partea parlamentarilor nu este susținută de către actualul Guvern, care deține majoritatea covârșitoare în Parlament. Acest lucru face ca inițiativele noastre legislative, la care se lucrează, uneori, luni de zile, să fie aproape 100% respinse (în cele mai multe cazuri fără motive întemeiate), pe traseul discutării și dezbaterii lor în cele două Camere ale Parlamentului.
Nu e de mirare faptul că mulți colegi parlamentari renunță la a mai face propuneri legislative, limitându-se în activitatea lor din Parlament la declarații politice, întrebări și interpelări adresate Guvernului.
Și totuși, oare, cei puțini (Guvernul) pot gândi și hotărî mai bine decât cei mulți (Parlamentul), care din punct de vedere profesional acoperă toate domeniile de activitate ale societății românești și sunt aleșii direcți ai poporului?
Am auzit de mai multe ori și replica Guvernului, care susține că toate ordonanțele parcurg și etapa de discuții și dezbateri în Parlament. Este adevărat, numai că ordonanțele, la fel ca și hotărârile de guvern, intră în vigoare odată cu publicarea în Monitorul Oficial și în conformitate cu voința Guvernului, cu efecte imediate, care nu întotdeauna concordă cu voința Parlamentului.
Apoi, perioada de timp de la sesizarea Parlamentului și până la forma finală, când devine lege o ordonanță de urgență, este de la câteva luni până la ani de zile, timp în care produce efecte de multe ori neagreate de către investitori (fie străini, fie autohtoni), mediul de afaceri în general și cetățenii acestei țări.
Stimați colegi, lucrurile trebuie să se schimbe! Altfel, lunile viitoare vor fi similare celor de la începutul anului trecut, dar de această dată se va cere demisia actualului Guvern.
*
## „Educația financiară – un pas spre normalitate”
Doresc să salut pe această cale lansarea de către Banca Națională a României a materialelor care susțin cursurile de educație financiară în ciclul primar și gimnazial. Recunoașterea de către Ministerul Învățământului a necesității acestei materii și susținerea sa financiară reprezintă, din punctul meu de vedere, un act de normalitate și aliniază învățământul românesc cerințelor globale actuale.
Este îngrijorător că, în clasamentul Băncii Mondiale, țara noastră se poziționează sub medie în privința educației financiare. Din nefericire, acest nivel scăzut arată cât de puțin înțeleg românii atât din politicile financiare promovate de BNR, cât și din contractele pe care mulți le-au semnat în interacțiunile lor cu băncile. Așa se explică, pe de o parte, lipsa de informare și înțelegere a condițiilor puse de bancă, iar, pe de altă parte, abuzurile realizate de către unele bănci în relațiile cu clienții.
Faptul că deja mai bine de 10.000 de părinți și-au îndrumat copiii spre această materie nu poate fi decât îmbucurător. Consider că predarea unei materii în școli care să contribuie la formarea unei culturi financiare va ajuta generațiile viitoare să crească în adevăratul spirit al economiei de piață și al democrației. Cetățenii români de mâine vor cunoaște mai bine mecanismele economice, vor avea modele clare de antreprenori de succes, ceea ce nu poate decât să încurajeze activitățile antreprenoriale eficiente și comportamentele economice responsabile.
Mă văd nevoit să adaug că un cetățean informat va fi întotdeauna mai dificil de manipulat și nu se va încrede orbește în speculațiile și declarațiile pur politice ale guvernanților. Cred cu tărie că dacă românii de astăzi ar fi beneficiat de aceleași cursuri de educație financiară, măsurile de austeritate pe care noi ni le-am asumat în perioada de criză ar fi fost înțelese mai bine și acceptate mult mai ușor; mai mult decât atât, un buget precum cel de anul viitor nu ar fi fost niciodată aprobat – nici de populație, nici de politicieni!
Pe lângă multitudinea de greșeli în guvernare care vor afecta viața românilor pe termen lung, iată și o inițiativă bună a autorităților. Sper ca acest curs, care este în prezent unul opțional, să cunoască o răspândire cât mai mare și să devină cât mai curând unul obligatoriu. O asemenea măsură avantajează în special mediul rural și diminuează discrepanțele în raport cu mediul urban, crescând șansele la dezvoltare a copiilor de la sate. Personal susțin acest proiect, dar problema nu va fi rezolvată cu adevărat până ce nu vom face o revizuire a legislației în ce privește sistemul bancar din România.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.