Neculai Rățoi

„Republica procurorilor”

Într-o țară normală, de pe un continent normal, despre acțiunile judecătorilor ori procurorilor se aude din an în Paște și doar la dosarele care pot stârni emoții deosebite din partea publicului. În România, de când s-a instalat băsismul la putere și până-n ziua de azi, tot ce s-a făcut în justiție a fost special pentru luminile rampei, pentru spectacol, pentru zdrobirea adversarilor politici ai lui Băsescu și din grija de a avea rapoarte bune ale MCV emise de către Înalta Poartă europeană. N-a mai contat în ultimul deceniu că dosarele manufacturate de procurorii băsiști erau șubrede, că probele erau inexistente, că erau doar simple stenograme care nu demonstrau nimic ori că erau trase de păr ca să intre forțat în încadrarea juridică a procurorilor. Niciodată judecătorii n-au respins mai multe dosare ca acum, pentru că există o limită în toate, inclusiv în lipsa de profesionalism, zel ori rea-voință. Niciodată procuratura nu s-a implicat atât de mult în politică, determinând atâția demnitari să-și părăsească fotoliile pentru nimic, judecătorii găsindu-i nevinovați pe cei acuzați, însă nerăspunzând nici măcar un procuror pentru faptul că au terminat degeaba vieți și cariere politice promițătoare.

Din păcate, au reușit să fie finalizate și câteva dosare din care săreau așchii, care s-a văzut clar că au fost realizate la comandă politică și că trebuiau să folosească pentru imaginea externă a justiției băsiste. Să nu uităm astfel dosarul lui Adrian Năstase, în care n-au fost găsite dovezi, dar instanța supremă a ajuns la concluzia că trebuia dat un exemplu...

Parcă însă niciodată până acum n-au fost făcute de către procurorii cu „nașu-n suflet” dosare cu așa-zise dovezi și motivații mai incredibile. S-a ajuns să fie acuzate de șantaj firme ale opozanților lui Băsescu, de parcă te-ar putea

șantaja un scaun ori o cameră de luat vederi. S-a ajuns să fie aduse, tot unui cunoscut antibăsist, acuzații de... telepatie, după cum s-a reușit, la plângerea unui om mort de vreo două decenii (probabil în urma unei ședințe de spiritism și dicteu automat...), să se întocmească un dosar pentru că un alt opozant al lui Băsescu și-a făcut treaba legală atât de bine încât aproape că l-a răsturnat de pe fotoliu pe marinarul eșuat pe dealul Cotrocenilor.

Este drept, Băsescu a zis că toți cei care au fost implicați în acțiunile de la referendumul pentru demiterea sa vor plăti. Și, după cum se știe, insul este din categoria ranchiunoșilor. Așa că nu e de mirare că a pus procurorii să fugărească sătenii cu bibliile pe capota mașinilor, să facă dosare peste dosare celor care au stat împotriva lui, culminând acum cu periculoasa glumă proastă a dosarului lui Dragnea.

Dar de ce nu s-a autosesizat vreun mort ca să facă plângere și contra lui Videanu, când o țară-ntreagă a văzut la televizor cum se oferea să-i dea el, aprioric, rezultatele alegerilor lui „Viorica”, în timp ce pe ecran se derulau date despre care cei ce cunosc anumite subtilități ale serviciilor bârfesc că ar fi fost trimise de către Serviciul de Telecomunicații Speciale, atât de dăruit bugetar de-atunci încoace?