Olosz Gergely

„Responsabilitate, solidaritate și unitate pentru depășirea crizei economice”

Asistăm cu îngrijorare la un nou val al crizei economice, care se face deja simțit în unele state europene. Nu se mai vorbește despre o criză a băncilor, ci despre o criză a unor țări întregi. De această d ată, impactul social este mult mai intens, pentru că acest nou val vine pe fundalul unor nemulțumiri colective acumulate în ultimii ani. Avertismentul dat de analiștii economici, potrivit căruia criza datoriilor din Europa va provoca anul viitor o adevărată prăbușire economică și financiară, însoțită de tulburări sociale semnificative, trebuie să dea de gândit liderilor politici din întreaga Europă.

De ce trebuie să vorbim despre o criză socială? Pentru că în economiile cele mai afectate de criza economicofinanciară rata șomajului înregistrează valorile maxime din regiune: Spania – 21%, Grecia – 15%, Irlanda – 14,2%, Portugalia – 12,2%. Rata șomajului în rândul tinerilor din aceste state se situează la valori critice: Spania – 45,7%, Grecia – 38,5%, ceea ce se reflectă nefavorabil asupra potențialului acestor economii. Cu alte cuvinte, Zona Euro cunoaște și o profundă criză socială, care s-ar putea intensifica în perioada următoare și ar putea determina convulsii sociale, așa cum am văzut că s-a întâmplat în Grecia.

Situația este cu atât mai îngrijorătoare cu cât un stat cu o experiență considerabilă ca membru al Uniunii dorește să nu mai fie membru UE. Peste aproximativ două luni și jumătate Marea Britanie va decide dacă mai vrea sau nu să facă parte din Uniunea Europeană. În mod firesc, Uniunea Europeană ar trebui să răspundă nevoii unor țări de a părăsi „corabia europeană”. Nu-i putem lăsa să plece nici pe cei neajutorați, dar nici pe cei care se tem că vor intra curând în incapacitate de plata.

Dilema britanicilor, noua criză a datoriilor din Grecia, evoluțiile economice ale unor țări precum Portugalia, Irlanda, Italia sau Spania au zdruncinat din temelii încrederea în economia europeană. Ideea de bază a formării Uniunii Europene, ideea unității și a solidarității a fost grav afectată, în ciuda eforturilor unor țări mai puternice și mai bogate care au încercat și încearcă din răsputeri evitarea falimentelor.

În acest context plin de convulsii și dileme, statele membre sunt nevoite să depășească ideea Europei cu mai multe viteze și să pledeze pentru o Uniune a partenerilor egali, pentru că, în fond, pe toți ne animă aceleași idealuri europene, chiar dacă, structural, nu suntem la fel.

În acest context plin de convulsii economice și sociale, România, alături de alte state europene, trebuie să dovedească faptul că își merită locul în marea familie europeană nu prin declarații pompoase, ci prin responsabilitate și solidaritate. Da, situația socioeconomică impune solidaritate și responsabilitate!

În aceste noi condiții, care nu sunt deloc cele mai fericite, România nu își mai poate permite să trăiască din deficite bugetare, adică să-și achite facturile din împrumuturi luate din străinătate, pentru că și costul acestora este în creștere. Trebuie să înțelegem că traiul pe datorie este din ce în ce mai periculos. România va avea anul viitor o datorie publică de 235 de miliarde de lei, adică 56 de miliarde de euro. Este vorba aici de împrumuturile Guvernului, firmelor, ministerelor sau ale primăriilor. Suma crește de la un an la altul, pentru că la fiecare scadență facem noi împrumuturi, ca să le achităm pe cele vechi. Dobânzile cresc de la o zi la alta. În acest context, soluția pare destul de simplă: ca să fim cât mai feriți