„Restructurarea ANAF – cheia pentru creșterea veniturilor la bugetul de stat și susținerea mediului privat”
Într-o intervenție scrisă de acum două săptămâni treceam în revistă măsurile întreprinse în ultimul timp de Agenția Națională de Administrare Fiscală în vederea creșterii gradului de colectare a resurselor financiare publice și pentru sprijinirea mediului de afaceri. Printre aceste măsuri aminteam de implementarea declarației unice, intensificarea verificărilor pe anumite domenii cu risc fiscal, cum ar fi achizițiile intracomunitare de legume-fructe și alte produse alimentare, comerțul cu produse accizabile, reducerea deficitului de forță de muncă fiscalizată și a numeroaselor excepții de la regimul fiscal general și așa mai departe.
Tot la începutul lunii mai, președintele ANAF, domnul Sorin Blejnar, a anunțat că va mai fi luată o măsură cu același scop – eficientizarea activității Agenției și creșterea gradului de colectare a veniturilor la bugetul de stat – care face parte, la rândul ei, din programul complex de restructurare a activității fiscale din România, program la care țara noastră s-a angajat în fața organismelor internaționale. Măsura vizează desființarea, până în luna septembrie a acestui an, a 150 de administrații financiare, reprezentând mai mult de o treime din cele 424 de unități existente în prezent. În principiu, este vorba despre administrații comunale și orășenești cu o pondere mică în veniturile colectate de ANAF la bugetul statului.
Guvernul actual și-a asumat răspunderea să promoveze și să susțină adoptarea unui nou set de măsuri fiscale, care să răspundă, pe de o parte, nevoilor mediului de afaceri și, pe de altă parte, preocupărilor legate de creșterea eficienței administrării veniturilor publice și a nivelului de conformare și combatere a fraudei și evaziunii fiscale. Este un angajament curajos, dar necesar. Reforma ANAF trebuie să continue în același sens. De aceea, este necesară creșterea eficienței acțiunilor tuturor structurilor de inspecție fiscală, inclusiv prin înființarea și funcționarea viitoarei Direcții de Verificare a Marilor Averi Nedeclarate și Neimpozitate, prin implementarea unor metode moderne de abordare a actului de control (metodele indirecte de inspecție fiscală) și a unor metodologii utilizate pe scară largă în țările comunitare, precum și prin modernizarea sistemului IT și de fraudă în domeniul TVA, precum și introducerea unor aplicații noi de control electronic.
Trebuie continuat, de asemenea, procesul de simplificare a sistemului de taxare a micilor contribuabili, pentru a încuraja mediul de afaceri. În luna februarie s-a făcut deja primul pas, prin introducerea declarației unice. Contribuabilii nu mai sunt nevoiți să meargă în trei locuri, ci vin într-un singur loc, la ANAF, unde depun o singură declarație, în loc de cinci. Acest mecanism trebuie încurajat, pentru a se ajunge la un ghișeu unic pentru plățile fiscale și la extinderea declarării veniturilor prin mijloace electronice.
Aceste modificări ne dau pentru prima dată posibilitatea reală de a combate fenomenul de evaziune fiscală și munca
la negru, o componentă majoră în ceea ce privește evaziunea fiscală, de a îmbunătăți transparența, stabilitatea și predictibilitatea politicii fiscale și de a asigura un mediu stimulativ și nediscriminatoriu pentru întreprinzătorii din mediul privat. Am convingerea că, în lipsa unui control financiar-contabil corect și a unor instanțe care să creeze respect față de obligațiile către bugetul de stat, oricât am ajusta nivelul taxelor, nivelul încasărilor se va degrada continuu.
*
„În timp ce USL se preocupă de programe alternative goale de conținut, INS anunță ieșirea României din recesiune”
Am vorbit în repetate rânduri despre cât de potrivit este numele de Uniunea Soluții Lipsă pentru Uniunea Social Liberală, luând pe rând priorități date de aceștia ca soluții privind reforma economică, socială, politică și administrativă a statului, conform Protocolului de alianță, și demonstrând că aceste soluții nu sunt altceva decât vorbe goale, pe care semnatarii protocolului și partidele pe care le reprezintă le folosesc cu scopul de a manipula electoratul.
Săptămâna trecută, Adrian Năstase declara faptul că alianța social-liberală va face publică la sfârșitul lunii acesteia, pe 27 mai, o schiță a programului economic pe care îl propune ca alternativă la soluțiile economice ale actualei guvernări. Așteptăm cu interes și acest program, însă am temerea că unul dintre principiile de bază va fi acela de a respinge toate eforturile pe care actuala Coaliție de guvernare le-a făcut până în momentul de față, negând, practic, toate realizările sale. Spun acest lucru deoarece un alt lider PSD, deputatul Cătălin Nechifor, președintele PSD Suceava, a declarat recent că USL va renegocia, punct cu punct, programul convenit de Guvernul Boc cu Fondul Monetar Internațional, în momentul în care vor prelua guvernarea. Așadar, marea ambiție a USL este de fapt o încăpățânare de a ieși în evidență, de a se afirma prin jocuri de imagine, indiferent dacă această afirmare înseamnă negarea oarbă a progreselor pe care România le-a făcut, cu sprijinul creditării externe. Deși nerecunoscute de unii, aceste progrese se văd din ce în ce mai clar prin semnele de redresare economică ce indică ieșirea din recesiune.
## Dragi colegi,
În timp ce USL se gândește la renegocierea acordului cu FMI, Institutul Național de Statistică a anunțat primele estimări privind PIB-ul pentru trimestrul I al anului 2011. Astfel, este vorba de un PIB mai mare cu 0,6%, comparativ cu trimestrul IV din 2010. Totodată, această creștere marchează al doilea trimestru consecutiv de creștere economică. Mai mult, primul trimestru al anului 2011 a adus o creștere a exporturilor cu peste 43% față de aceeași perioadă a anului trecut. Aceste progrese, dar și cele privitoare la producția industrială, la comerțul cu amănuntul sau la rata de ocupare a forței de muncă sunt recunoscute și de experții internaționali. O astfel de recunoaștere este dată de afirmația celor de la Oxford Economics, de exemplu, care susțin că: „Estimarea privind creșterea economică a României a fost modificată în sens pozitiv în acest an, de la 0,1% la 1,2%, în principal datorită exporturilor și industriei, dar și în urma unor semnale încurajatoare din celelalte sectoare ale economiei”.
## Stimați colegi,
Elanul economic pe care îl avem se datorează măsurilor luate în ultimii doi ani, măsuri pe care opoziția se înverșunează să le demonteze cu orice preț, doar pentru a fi
sonori și pentru că nu au alternative viabile ori consistente. A distruge tot ce s-a realizat până acum nu este nicidecum o soluție, domnilor reprezentanți ai USL. De aceea, veți rămâne în continuare Uniunea Soluții Lipsă. Cred că ar fi mult mai constructiv să ne concentrăm cu toții pe susținerea acestei reveniri economice, prin respectarea angajamentelor luate în fața FMI. Avem nevoie de susținerea creșterii economice, de completarea creșterii exporturilor cu măsuri pentru creșterea consumului intern, și nu de „reforme” care vizează distrugerea a tot ce s-a reușit până acum.
*
„Cum poate fi salvată limba română și identitatea națională prin bulversarea industriei cinematografice și a publicului român”
Înainte de toate, doresc să îl invit pe domnul deputat Victor Socaciu să urmărească o secvență de film care circulă zilele acestea pe internet, cu marele actor Gheorghe Dinică dublat în limba chineză. Să ne spună apoi dumnealui cum sună vocea marelui actor în chineză, cât s-a mai păstrat din talentul actoricesc al maestrului și cum este „întărită” identitatea națională (chineză, în exemplul dat) ca urmare a înlocuirii vocii originale a actorului român cu o voce autohtonă. Secvența de film este rezultatul aplicării în China a unei măsuri echivalente cu cea propusă de domnul Socaciu, de modificare a Legii audiovizualului, pentru a prevedea obligativitatea dublării filmelor străine în limba română. Poate că explicațiile domnului Socaciu după vizionarea acestei secvențe de film ne vor ajuta să înțelegem care sunt, de fapt, argumentele în baza cărora dumnealui solicită susținere în Parlament pentru această propunere, întrucât cele prezentate până acum nu sunt credibile.
Domnul deputat tratează problema superficial și în necunoștință de cauză, poate și pentru că demersul său nu a fost precedat de o cercetare serioasă în rândul telespectatorilor sau, măcar, de o consultare a mai multor specialiști din domeniu. Trecerea de la subtitrare la dublarea în limba română a operelor cinematografice străine nu este un proces simplu, ci el presupune mobilizarea de resurse umane și financiare considerabile, pe care puține televiziuni vor fi dispuse să le aloce, mai ales în condițiile în care aceste costuri nu au fost bugetate pentru anii următori. În plus, procesul presupune și o disponibilitate din partea publicului. Or, noi, românii, am crescut cu filme subtitrate, iar obiceiurile de consum ale unui popor nu pot fi schimbate peste noapte, mai ales dacă aceste „obiceiuri” s-au dovedit benefice și sunt unul dintre motivele pentru care românii se adaptează foarte repede unor medii lingvistice diferite și vorbesc engleza și franceza mult mai bine decât cetățenii unor state occidentale – precum Italia, Spania, Germania, exemplele oferite de inițiatorul legii – în care filmele se dublează.
Doresc să-i reamintesc domnului deputat Socaciu că tehnica subtitrării filmelor nu are de-a face cu „degradarea limbii române”, pe care dumnealui o reclamă. „Asaltul neologismelor” este un proces natural prin care trece orice limbă de-a lungul evoluției sale, neologismele se regăsesc atât în limba scrisă, cât și în cea vorbită, și nu au ca mediu de propagare exclusiv subtitrările. Acest argument este lipsit de logică. Mai mult, domnul deputat pleacă de la o serie de presupuneri nefondate, și anume că subtitrările sunt dăunătoare, pentru că „introduc cuvinte noi”, care „vor fi asimilate de populație”, ducând la „deterioarea limbii române”. În lipsa unor exemple și dovezi clare care să ateste această relație cauzală, afirmațiile domnului deputat nu fac decât să discrediteze în mod arbitrar și nejustificat munca
celor ce fac aceste traduceri și activitatea Consiliului Național al Audiovizualului, instituție care supraveghează corectitudinea limbii române folosite de televiziuni și sancționează difuzorii, în cazul nerespectării normelor lingvistice în vigoare.
Domnul Socaciu vorbește despre un alt „efect benefic” al inițiativei sale: lărgirea pieței de muncă pentru actorii români „cu voci speciale”, însă pentru ca un actor să poată face dublaj de calitate, este necesară o instruire, este nevoie de specialiști care să facă această instruire, de timp și bani pentru a-i plăti pe aceștia. Iată aspecte pe care domnul deputat nu le abordează în propunerea sa legislativă. Care ar fi rezultatele, în aceste condiții? Creșterea costurilor televiziunilor pe acest segment, calitatea slabă a dublărilor și, în cele din urmă, scăderea numărului de opere cinematografice străine difuzate de televiziuni. Deci un efect opus celui dorit de inițiator, și anume creșterea accesabilității la aceste programe.
Obiectivele urmărite de domnul Victor Socaciu sunt, în sine, mărețe și demne de laudă: „protejarea identității naționale”, extinderea ariei de accesibilitate a filmelor, inclusiv „către copii sau bătrâni care nu pot citi sau oameni cu dificultăți de vedere” etc. Însă identitatea națională etnolingvistică nu se apără cu inițiative populiste, controversate și inutile, ci prin sprijinirea industriei cinematografiei românești, promovarea producțiilor românești în afară, eventual prin impunerea unei cote de filme și piese de teatru de producție românească.
Protejarea identității naționale înseamnă preocuparea ca limba română să fie mai bine însușită și practicată de către locuitorii României, indiferent de etnie, iar limba străină să fie tradusă corect, înseamnă cunoașterea istoriei românilor și susținerea talentelor naționale, înseamnă respect și interes pentru promovarea tradițiilor culturale, inclusiv în rândul românilor din afara granițelor.
Așa cum a spus, simplu și frumos, doamna Margareta Nistor, „fiecare actor e genial pe limba lui”, iar vocea originală a actorilor este o componentă esențială a rolului acestora. De aceea, mă alătur și eu acelora care consideră că identitatea limbii în care vorbesc actorii trebuie păstrată.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.