Nicolae Bănicioiu

„Resursele epuizabile ale României făcute cadou”

E greu să planifici politici publice viabile și stabile, e greu să relansezi economia națională, e greu să găsești bani pentru pensii și salarii, e greu să acorzi subvenții celor săraci când nu ai idee de ce e nevoie de asistență socială. E greu să guvernezi urmărind interesul național, însă e foarte ușor să crezi că, în postura de președinte, țara îți aparține și că o poți vinde pe bucăți.

România are zăcăminte de aur și de argint, zăcăminte care nu sunt exploatate și care, desigur, sunt un sac uriaș de bani pentru cei care vor tranzacționa marea afacere.

Proiectul de exploatare minieră de la Roșia Montană a devenit deja extrem de cunoscut, a fost îndelung discutat, fără însă ca cetățenii români să cunoască termenele, condițiile și beneficiile pe care statul român le-ar avea sau pe care, dimpotrivă, le-ar putea pierde printr-un contract păgubos.

Studiile de specialitate estimează bogăția de la Roșia Montană la aproximativ 300 tone de aur și 1.400 tone de argint, în condițiile în care rezerva actuala în aur a Băncii Naționale este de 103,7 tone.

Roșia Montană Gold Corporation, companie cu capital majoritar străin, înființată în 1997, a primit în octombrie 2000, prin transfer de la o companie de stat, licență de exploatare minieră a zonei, sub mandatul ministrului industriei și comerțului de la aceea vreme, Radu Berceanu. Preocuparea pentru acest proiect a rămas în curtea democrat-liberalilor, astfel încât în perioada în care a fost ministru al economiei, Adriean Videanu a declarat că Proiectul Roșia Montană va fi inclus în Programul de guvernare. Aceasta preocupare are în spate interese personale și clauze contractuale păguboase pentru statul român.

În contextul unei afaceri de miliarde de dolari, făcută cadou de către guvernanți, Președintele României se pronunță în favoarea exploatării miniere. Ce are acesta de câștigat? Probabil că mult mai mult decât ar avea statul prin redevența minieră de 4% prevăzută în ceea ce ar putea fi o lovitură cu impact negativ pe termen lung pentru România.

În iulie 2009, președintele Traian Băsescu a vizitat Roșia Montană. În campania electorală Traian Băsescu a declarat că nu se poate pronunța nici pro, nici contra proiectului deoarece nu are la îndemână o concluzie clară a unor specialiști. Acestea sunt cuvintele lui Traian Băsescu de atunci: „Nu o să intru nici în demagogia de a pune problema «Nu, nu se poate exploata!», pentru că 80% din români spun să nu exploatăm, și n-o să intru nici în capcana de a spune «Sunt șase sute de tone de aur, două mii de tone de argint, este criză, hai să le exploatăm!». Deci aștept o opțiune făcută de oamenii de știință”.

Între timp, se pare că oamenii de știință s-au pronunțat sau s-a întâmplat ceva, pentru că nu am auzit de consultarea poporului român în această speță. Dacă domnul președinte știa în 2009 că 80% din români se opun, acum câți români sunt de acord? Sau acum, în 2011, nu mai contează opinia poporului?