Constantin Avram

„Revenirea la impozitarea diferențiată, un balon de oxigen pentru majoritatea românilor!”

În ultimele zile, dincolo de disputele care polarizează scena politică autohtonă, a revenit în dezbaterea publică o problemă cu adevărat importantă pentru oameni, respectiv intenția de renunțare la cota unică de impozitare și revenirea la sistemul diferențiat. După cum se știe, cota unică de 16% a fost adoptată în România în anul 2005 și a înlocuit impozitul diferențiat, în cinci trepte, cu cote cuprinse între 18% și 40%. Declarația mea politică de astăzi se dorește a fi o pledoarie concretă pentru schimbarea sistemului românesc de impozitare, iar în susținerea impozitării diferențiate am să aduc câteva argumente plauzibile.

Impozitarea progresivă prezintă mai multe avantaje de luat în considerare, atât pentru cetățeni, cât și pentru economie, în ansamblul ei. În primul rând, actualul sistem de impozitare cu cotă unică a favorizat net adâncirea decalajului dintre categoriile populației. Impozitarea unitară a românilor care câștigă 800 de lei, spre exemplu, la fel ca și cei cu venituri de mii de euro, precum angajații Autorității de Supraveghere Financiară, este incontestabil în favoarea celor cu câștiguri mari sau, oricum, peste medie. În acest fel,

s-au încurajat și perpetuat diferențele enorme existente între oamenii care au venituri mari și cei simpli, care se descurcă extrem de greu de la o lună la alta, cu salarii de câteva sute de lei. Specialiștii estimează că, din 2005 încoace, de la introducerea cotei unice, diferențele de venituri și implicit de nivel de trai dintre românii „cu stare” și cei aflați la limita sărăciei au crescut considerabil. Astfel, cota unică a împărțit populația României în două mari și disproporționate categorii: bogați, circa 10–15%, și săraci, circa 85–90%. Treptat, categoria cetățenilor cu venituri medii, clasa mijlocie în speță, s-a subțiat considerabil, aceasta trecând mai degrabă în categoria celor săraci, fără posibilități de a mai avansa din acest punct de vedere.

Strategia fiscal-bugetară a Guvernului pentru perioada 2014–2016 are în componență renunțarea la cota unică, ca o măsură certă ce are drept scop relaxarea fiscală. În cazul în care impozitarea diferențiată nu majorează nivelul de 16%, dar coboară celelalte cote sub 16%, aceasta poate reduce costul muncii, ar avea efecte pozitive asupra ocupării forței de muncă și, implicit, ar conduce la creșteri însemnate ale veniturilor la bugetul de stat, având în vedere gradul ridicat din prezent al muncii la negru. România a înregistrat în ultimii patru ani o creștere constantă a fiscalității, deci ne aflăm neîndoielnic într-un moment propice al nevoii de relaxare fiscală, pentru a stimula creșterea și stabilitatea economică.

Desigur, există dezbateri pro și contra privind modul în care guvernarea va face posibilă schimbarea schemei de impozitare. Sunt voci care susțin că se dorește mai degrabă modificarea în sens regresiv, nu progresiv, respectiv să nu se depășească cota actuală de 16%, ci ea să scadă pentru anumite categorii ale populației. Cu toate că o astfel de variantă ar conduce, într-o primă fază, la înregistrarea unor pierderi de moment la capitolul încasări, pe termen mediu și lung vom asista în mod cert la creșterea nivelului de trai al românilor, la sporirea suportabilității asigurării coșului zilnic. Este cât se poate de limpede că înlocuirea cotei unice cu impozitul diferențiat în trei trepte va avea din start efecte pozitive, contribuind la creșterea consumului tocmai pentru categoria cea mai săracă și defavorizată a populației.