„Ce valoare are validitatea unui referendum (adică faptul că s-a desfășurat conform procedurii legale), dacă a fost la origini parțial ilegal? Atunci când electoratul este consultat cu privire, de exemplu, la decizii de politică externă, cum ar fi intrarea într-o alianță, denunțarea unui tratat, participarea la o operațiune într-un teatru de război atunci când o astfel de participare nu este consecința unui angajament internațional, el își exprimă prin referendum opinia. Pentru că referendumul este consultativ. El nu obligă pe nimeni, nici măcar pe promotorul referendumului.
De pildă, dacă Parlamentul ar fi considerat că trebuie redus numărul de parlamentari, ar fi putut adopta prompt o lege în acest sens, ceea ce ar fi făcut consultarea inutilă.
În schimb, referendumul privind desființarea celei de-a doua Camere a Parlamentului și trecerea de la Parlamentul bicameral la Parlamentul monocameral este un referendum pentru revizuirea Constituției. Prin declanșarea sa, președintele și-a depășit competența atribuită de Constituție în materia referendumului. A fost un referendum neconstituțional, adică, în sens larg, un referendum ilegal.
Nu există nicio îndoială că revizuirea Constituției este o problemă de interes național. Totuși, această problemă de interes național nu poate fi inclusă, în niciun caz, în câmpul referendumului consultativ. În materia revizuirii Constituției, poporul poate iniția revizuirea și își exprimă voința, la finalul procedurii, printr-un referendum obligatoriu. Dacă poporul ar declanșa revizuirea Constituției prin referendum consultativ, referendumul obligatoriu devine inutil.
Pe de altă parte, ca exercițiu de suveranitate sau ca „exercițiu democratic al puterii”, acest referendum este neconstituțional, deoarece interferează inadmisibil procedura constituțională de revizuire.
Neconforme cu legea fundamentală au fost declarate prevederile referitoare la eliminarea prezumției caracterului licit al averii, imunitatea parlamentară și ministerială și componența Consiliului Superior al Magistraturii.
*
„Românii iau drumul străinătății pentru un loc de muncă” Numărul românilor care iau drumul străinătății pentru un loc de muncă crește vertiginos. Lipsiți de orice speranță în propria țară și disperați, la propriu, din cauza lipsei de bani, oamenii taie din pretenții și optează adesea pentru joburi sub pregătirea lor, în afara țării. De la o lună la alta, statisticile firmelor de recrutare a forței de muncă pentru străinătate consemnează zeci de mii de cereri în plus, unele companii înregistrând chiar o dublare a numărului de aplicanți.
Premierul Boc nu pare deloc îngrijorat de această migrație masivă, fiind ocupat să numere periodic câte contracte de muncă au mai înregistrat patronii. Pentru a ușura povara fiscală asupra angajatorilor nu ia nicio măsură, doar promite reducerea a CAS-ului, undeva în 2012, și asta doar dacă țara se va încadra în limitele de deficit bugetar trasate de FMI.
Nici domnul ministru Lăzăroiu nu are motive de îngrijorare în privința plecărilor masive ale forței de muncă în afară. În acest moment, mai mult de jumătate dintre cei care iau calea pribegiei nu sunt muncitori necalificați sau șomeri disperați, ci oameni care au un loc de muncă în țară și care lasă totul și pleacă pentru a-și asigura un trai decent și un viitor ceva mai promițător.
Dintre cei mulți, pleacă să muncească în afara țării angajații calificați, cei care plătesc taxe și impozite la stat
și care nu mai au chef să asculte promisiuni de bunăstare de la guvernanții prea ocupați să se ghiftuiască pe ei înșiși, în timp ce țara rămâne într-o veșnică stare de criză.
Prioritățile guvernanților nu au nimic de-a face cu cele ale electoratului care i-a votat.
*
„Regionalizarea teritorială, o altă aberație a președintelui” Ideea că poți da peste cap o țară și schimba zeci de legi și norme de funcționare doar din motive electorale e curat iresponsabilă.
Propunerea de reorganizare teritorială e doar ultima dintr-o serie de aberații care arată în ce grad de iraționalizare a ajuns procesul formulării politicii publice sub Guvernul Boc. Avem legi care prevăd că nu se pot face propuneri fără consultări publice, că nu se pot propune legi fără implicații bugetare stabilite în fișa fiscală însoțitoare, că unitățile de politici publice din ministere sunt cele care concep, consultă și cooperează pe orizontală pentru a produce o analiză, și propunerile vin tot din laboratoare electorale secrete, pe bază de sondaje, care au un singur scop, urmăresc profitul electoral al cuiva, cu o totală lipsă de transparență față de cadrul legislativ construit atâția ani.
E comică ideea că oamenii și firmele își vor păstra actele vechi, deci măcar pe ei nu îi costă nimic – asta doar dacă se schimbă legile actuale, pe care premierul nu le cunoaște. Altfel, orice polițist te poate amenda că nu ai adresa corespunzătoare pe permis.
Oricât de apetisantă ar fi suma de 10 miliarde de euro care ar putea intra în vistieria statului, dacă nu este substanțial îmbunătățit, proiectul de adoptare a regiunilor riscă să devină un factor de subdezvoltare, așa cum s-a mai întâmplat, de altfel, în perioada stalinistă, când acest model de organizare a teritoriului a provocat uriașe decalaje de dezvoltare în interiorul fiecărei regiuni.
La acel moment, foarte multe personalități științifice, culturale și chiar politice ori numeroase publicații din țară au luat poziție împotriva acelei „parascovenii administrative”, cum se întâmplă și acum, întrucât nu avea – și nu poate avea – nimic comun cu modernizarea statului și cu binele cetățeanului, indiferent de naționalitate.
*
„Preocuparea principală a președintelui sunt alegerile care se apropie”
Traian Băsescu a aruncat încă o veste pe piața politicomediatică, uitând de șomaj, de sărăcie și de incertitudini.
Primind rapoarte de la servicii la Cotroceni, cum că situația e roz, dar și diverse alte analize de la institute specializate, care dau aceleași concluzii, a văzut ce știa toată lumea, anume că PDL e în pragul unui eșec electoral.
A venit cu legea alegerii primarilor din primul tur, dar nu i-a prea convenit, apoi a venit cu schimbarea Constituției și a observat că electoratul nu frisonează de plăcere.
Nu are legătură cu banii, mâncarea, datoriile, locul de muncă, sănătatea, educația.
Dacă nu a reușit cu primele două manevre, a venit peste noapte cu ideea că trebuie urgent să regionalizăm România. Crede că e singura șansă a partidului său de suflet de a face cât de cât un scor onorabil în alegerile care se apropie. Deși pretinde că nu-l interesează viitorul său (ne)politic și că nu are interese proprii – în 2014 pleacă oricum de la putere –, cred că este exact pe dos. Îl preocupă ce se va întâmpla cu el după încheierea mandatului, firește, dacă ajunge să-l încheie la termen. Perspectiva că opoziția iese victorioasă la anul este un coșmar pentru Băsescu.
După ultima manevră, total neinspirată, cota sa va scădea și mai mult. Această așa-zisă discuție despre regionalizare aruncă țara în haos și anarhie, exact când România abia își mai trage sufletul și când are nevoie de liniște mai mult ca oricând.
Lumea a simțit propunerea ca pe un element de nesiguranță în plus, pe lângă cele deja acumulate. E o mutare perdantă, ordonată de Cotroceni, care în orice scenariu iese prost, și dacă se face, și dacă nu! Băsescu înregistrează prima sa înfrângere majoră pe harta bătăliei strategice care s-a încins.
*
## „Dezorientarea guvernanților”
Ca și cum nu ar fi fost de ajuns problemele cu care se sufocă România, haosul administrativ și dezorientarea guvernanților au creat o lovitură și mai grea românilor – inițiativa reîmpărțirii teritoriale și administrative a României.
Toate țările Europei nu știu cum să își pregătească viitorul și să elaboreze planuri de prevenire a unei noi recesiuni economice, iar guvernanții noștri, cu Traian Băsescu în frunte, și-au găsit prioritatea zero și grija cea mai mare în redesenarea hărții României.
Emil Boc, susținut de întreg PDL, caută variante pentru proiectul de lege, deși nu știe nici ce vrea și nici cum să facă. Nu știe nimeni pe ce idee se merge, nu intuiește nimeni cum va trece această lege, dacă va fi sau nu referendum, dacă schimbarea este o economie sau va ajunge să ne coste și mai mult.
Nimeni din Partidul Democrat Liberal nu a îndrăznit să își pună măcar o întrebare sinceră, să comenteze, să spună că nu vrea să fie nebunul de serviciu al ideilor ad-hoc aruncate de la Cotroceni. Niciun PDL-ist de frunte nu a avut tupeul să se dezică de această nebunie, deși nimeni nu-i vede nici avantajele, nici necesitatea, nici oportunitatea. Toți s-au aliniat umil în spatele planului elaborat într-o dimineață de „Salvatorul” națiunii și își mănâncă unghiile de teamă că nu vor putea să îl pună în aplicare.
„Emigrarea, singura soluție pentru tineri”
Emigrarea este văzută de tineri ca fiind singura soluție pentru un trai mai bun.
România va avea de suferit pe termen lung din cauza valului masiv de emigrări.
Mulți dintre aceștia au studii superioare și experiență de cel puțin zece ani în medicină, IT, marketing, management etc. O altă categorie care îngroașă numărul emigranților este cea a tinerilor plecați la studii în străinătate, care nu se mai întorc și aleg să lucreze afară. În ultimii zece ani, peste trei milioane de români au ales să muncească în străinătate, iar numărul celor care vor să-i urmeze este în continuă creștere. Sunt oameni activi, de până în 40–45 de ani, unii dintre ei foarte bine pregătiți din punct de vedere profesional, care își iau cu ei familia și copiii.
Cu toate că nici în străinătate lucrurile nu sunt întotdeauna roz, mulți iau decizia de a începe o nouă viață în altă parte.
Dacă lucrurile vor continua în același ritm, în următorii 10-20 de ani ne vom confrunta cu o situație extrem de dificilă. Vom pierde două generații care ar fi putut contribui la bunul mers al țării, forța de muncă specializată se va diminua considerabil, iar la nivel macroeconomic se vor înregistra dezechilibre majore.
La nivelul autorităților statului nimeni nu vede că acest exod va avea un efect devastator în timp, nimeni nu se
gândește la strategii pentru a le oferi tinerilor perspective aici, nimeni nu pune la punct planuri de redresare economică, nimeni nu se gândește la proiecții economice pe termen mediu și lung. E bine însă că Guvernul ne aruncă tot felul de „fonfleuri” de genul reorganizării administrative.
*
## „Trăim în țara lui Papură Vodă”
Guvernul care ar trebui să fie al României este Guvernul lui Traian Băsescu, condus de omniprezenta marionetă Emil Boc, yesmanul de serviciu al președintelui.
Președintele, care ar trebui să fie al României, este de fapt șeful incontestabil al mafiei din România.
Vă supun atenției faptul că tandemul Băsescu și Boc a uitat că sunt români, că au plecat din rândurile românilor și acum, pentru că trăiesc în sânul grupurilor mafiote, uită de românii care i-au ales, de pensionarii care cer niște drepturi legitime și care nu mai au timp să aștepte.
Mă refer aici la pensiile promise de guvernanți, care, deja diminuate, ajung, contrar promisiunilor, cu mare întârziere, făcând din viața și-așa amară a celor de vârsta a treia un calvar.
Domnilor guvernanți, vă rog, credeți-mă pe cuvânt, pensionarii sunt și ei români! Nu fiți ignoranți față de părinții și bunicii noștri!
Dacă nu puteți face ceva pentru ei, plecați de la guvernare, lăsați România să fie guvernată de oameni care vor și pot să facă ceva pentru România.
*
## „Transilvania este a românilor”
Mă uit stupefiat la toate demersurile ce vin de-a valma în ultimele luni. Pe fondul unei instabilități accentuate în toate domeniile vieții românești, conducerea statului a deschis o dezbatere periculoasă, cea privind reorganizarea administrativ-teritorială. Sunt cel puțin două formațiuni politice – PDL și UDMR – care își doresc acest lucru, fiecare cu viziunea ei. Președintele Băsescu, cel care a lansat public acest subiect, își freacă mâinile. I-a reușit lovitura! Mută atenția publică de la poveștile horror ale efectelor guvernării Boc și corupției sale endemice asupra temelor cu iz național.
Dar, dincolo de faptul că realizăm cu toții autenticitatea diversiunii, chestiunea rămâne. Aliații la guvernare și prietenii intimi la cel mai înalt nivel au niște gânduri: desființarea județelor, dorită de Traian Băsescu, în paralel cu autonomia, dorită de majoritatea celor de la UDMR, Țara Secuiască, propovăduită de László Tőkés și girată de maghiarii ce guvernează azi la București, declarațiile absolut riscante din punct de vedere constituțional făcute de șefi ai administrației locale din Harghita și Covasna. Cred că trăim momente periculoase, de fluiditate maximă a statului și a autorității lui centrale și locale. În frunte cu șeful statului, politicieni îmbătați de puterea pe care o dețin defilează inconștient cu făclii aprinse în jurul pompelor de benzină. Lumea strigă că se poate întâmpla ceva grav, că există premisele unor efecte în lanț, cu pagube incalculabile.
Dacă la tot acest tablou pe care l-am descris adaug procesul deja deschis al modificării Constituției, niciun reper fundamental pentru statul național nu pare să mai fie valabil. S-a declanșat o devălmășie de schimbare a legislației și a concepției organizării statale. E ca o alunecare de teren declanșată intenționat de mâna omului, nu de forța naturii. Te uiți, vezi ce se întâmplă și te-apucă frica!
Dar văd niște aliați la guvernare posedați de intenții nu tocmai curate, ale căror consecințe nu le pot anticipa nici ei.
N-au calificarea culturală și intelectuală pentru asta, o știm cu toții. Rămâne însă întrebarea apăsătoare în furtuna regionalizării și desființării județelor din rațiuni meschine: ce-aveți de gând cu Transilvania?
Ce simte Kelemen Hunor cunoaștem, dar ce simt 20.000.000 de români mai contează sau nu?
Vrea domnul Hunor manifestații violente, ca în Grecia? S-ar putea să aibă o deziluzie și să nu vadă picior de purtător de uniformă în arealul ales pentru protestele declarate a fi pașnice.
Cineva trebuie să-i spună acestui purtător de carte de identitate cu numele României câteva lucruri limpezi. Doar el singur își imaginează că sperie 20.000.000 de europeni trăitori în statul național unitar român. După cum se vede, nu i-am trecut la socoteală pe minoritarii maghiari și secui.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.