„Revizuirea legilor electorale se face în sensul opus democrației”
În urma unei dorințe exprese de reformare a legilor electorale, ca urmare a rezultatelor alegerilor prezidențiale din 16 noiembrie 2014, cetățenii români își doresc să aibă un rol mai important în exercitarea activă a drepturilor democratice. Tinerii, societatea civilă și întregul electorat român au considerat alegerile prezidențiale din toamna anului trecut ca fiind un sfârșit pentru modul de a face politică în România și au apreciat viitorul ca fiind unul al justei și necesarei participări la viața politică a națiunii.
Ca o consecință firească a acestor importante schimbări de paradigmă, clasa politică și-a luat angajamentul ferm în fața electoratului român de a reforma actuala legislație electorală în sensul în care să răspundă revoltei generate de imposibilitatea exercitării dreptului de vot al unor cetățeni români din străinătate la alegerile din 9 și 16 noiembrie 2014. În acest context s-au reactivat în spațiul public idei esențiale care ar trebui incluse în noile legi electorale.
În primul rând, salut și susțin inițiativa mai multor reprezentanți ai mediului academic și neguvernamental care propun unificarea întregii legislații electorale într-un singur Cod electoral, care să conțină și Legea referendumului, o lege ce trebuie normată unitar în ceea ce privește pragul electoral la toate cazurile de referendum. Un cod electoral va facilita acuratețea și armonia juridică a legislației electorale din România, aliniindu-ne cu majoritatea statelor moderne care au înțeles că un cod unitar asigură claritate, transparență și funcționalitate în procesul democratic.
În al doilea rând, atrag atenția asupra câtorva teme majore care trebuie incluse în acest proces de reformă, pentru a consolida statul de drept și a putea lupta în mod consistent împotriva corupției și a cartelurilor politice locale care sufocă majoritatea instituțiilor administrației locale și centrale:
1. Formula electorală majoritară în două tururi de scrutin pentru alegerea primarilor și președinților de consiliu județean;
2. Limitarea mandatelor la două consecutive pentru primari și președinții de consiliu județean;
3. Facilitarea accesului și oferirea de șanse egale cu reprezentanții partidelor pentru candidații independenți în procesul electoral prin scăderea numărului minim de semnături care să permită intrarea în cursa electorală, mărirea numărului reprezentanților candidaților independenți în secțiile de votare;
4. Introducerea votului prin corespondență și a celui electronic;
5. Reducerea numărului colegiilor electorale la nivelul alegerilor parlamentare și redefinirea magnitudinii circumscripțiilor electorale;
6. Eliminarea posibilității de folosire a practicilor de tip _garrymandering_ în desenarea colegiilor electorale.
În al treilea rând, reprezentanții mediului academic și societatea civilă au convenit împreună cu Parlamentul asupra unei structuri standard a tuturor priorităților de modificare a legilor electorale, asumată de către Parlamentul României în documentul „Principii de bază privind principalele modificări ale legilor electorale, în privința cărora hotărârile se adoptă cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor Comisiei comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative privind legile electorale”, aprobată în ședința comisiei din data de 19 ianuarie 2015.
Cu toate acestea, din cauza corupției interne generalizate din PSD, PNL și UDMR, precum și a dependenței totale a parlamentarilor acestor trei mari partide de baronii locali, revizuirea procesului electoral se face _de facto_ în sens invers principiilor enunțate mai sus, adică nu spre dinamizare și creșterea accesului cetățeanului de rând la putere, ci pentru inhibarea democrației și consolidarea cartelurilor și a clicilor politice locale.
Atât liderii majorității parlamentare, cât și cei ai opoziției susțin în continuare alegerea primarilor și a președinților de consilii județene dintr-un singur tur de scrutin, fără a le limita numărul mandatelor, alimentând corupția locală și o ilegitimitate morală a aleșilor locali, care sunt votați astfel, în general, în minoritate.
Mai mult decât atât, partidele parlamentare nu au înțeles nimic din semnalele pe care justiția română le-a dat în ultimii
ani cu privire la faptele de corupție ale unor aleși locali și astfel dezbat reintroducerea alegerii președintelui de consiliu județean de către consilierii județeni. Această măsură este total contrară principiilor inițiale pentru care s-a optat, prin alegerea directă de către toți cetățenii județului. Președinții de consilii județene nu trebuie să devină marionetele alianțelor politice de la nivel local și astfel nu trebuie afectată buna administrare pe termen mediu și lung a județelor. Dacă totuși se dorește o creștere a responsabilității în administrația publică, aceasta ar trebui să vină din partea consilierilor locali și județeni, prin legitimarea drepturilor și îndatoririlor ce le revin funcției și rolului acestora în controlul și evaluarea activității primarului, respectiv a președintelui de consiliu județean.
Comisia comună a Camerei Deputaților și Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative privind legile electorale este presată de comenzile politice ale tuturor partidelor parlamentare, care, în ciuda rezultatului alegerilor din 16 noiembrie și simbolului acestora, nu au înțeles că mai multă democrație nu înseamnă furnizarea de monopol aleșilor locali pe căi legale, ci asigurarea unui echilibru între forțele politice, între instituții și o mai mare implicare a cetățenilor în democrația participativă. Lipsa de dialog și transparență a comisiei, precum și refuzul de a accepta principalele propuneri privind unificarea legilor electorale într-una singură nu fac decât să pună la îndoială respectarea voinței populare, nevoia urgentă de reformă în legislație și principiile enunțate de reprezentanți de seamă ai organizațiilor profesionale și mediului academic românesc.
Stimate domnule președinte Klaus Iohannis, în calitatea dumneavoastră de mediator între puterile statului, precum și între stat și societate, vă rog să luați atitudine pentru asigurarea respectării voinței populare în redefinirea legislației electorale și a exercitării dreptului constituțional de vot al tuturor cetățenilor. Partidele politice parlamentare au nevoie să fie readuse la masa dialogului cu Președintele României și interpelate cu privire la influențele pe care liderii locali, și nu numai, le exercită în fixarea poziției partidului cu privire la ceea ce trebuie schimbat în Legea electorală și în cea a finanțării partidelor politice.
Daca eșuăm în această primăvară să reformăm cu adevărat Legea electorală, practic vom preda România în mâinile acelorași găști locale și județene, care alimentează corupția de la cel mai mic până la cel mai înalt nivel în politica partinică românească. Vom amâna astfel până în 2020 o eventuală schimbare în bine, aceasta în cazul în care ea va mai avea loc vreodată. Ce șansă mai poate avea un nou partid, cu adevărat curat, în acest climat politic îmbâcsit și contaminat? Ce șansă mai au instituțiile acestei țări să respire și să funcționeze în interes public, și nu în interes corupt, de grup? Ce șansă mai au oamenii politici tineri care ar dori să facă bine acestei țări?
Ne aflăm într-un moment de răscruce pentru politica internă și pentru politica regională și internațională, în același timp. Cu un conflict deschis declanșat de un personaj antidemocratic la estul țării, cu un desen electoral antidemocratic în interiorul țării și cu promovarea unor nonvalori sprijinite de grupuri ilicite în spațiul public, societatea românească, România sunt supuse unor riscuri similare cu cele din 1945–1947, când aici se instaura comunismul.
Domnule președinte, securitatea națională și aderarea completă a României la valorile democratice nu pot fi realizate decât dacă redăm votului puterea sa inițială, aceea de a decide spre bine și interesul public, nu înspre corupție și oligarhie. Vă rog să vă folosiți întreaga forță și elocință în a ataca aceste derapaje antidemocratice din Parlamentul României, unde deputați independenți, ca mine, nu au acces în comisii. Aceasta, pentru a avea încă o țară la momentul când vecinul oligarhic și antidemocratic de la Est va încerca să ne contamineze din interior, prin acești oligarhi locali, care controlează banii publici și majoritatea parlamentarilor.
România are nevoie de democrație! România are nevoie de dumneavoastră!
*
„Prorogarea OUG nr. 84/2014 – lipsă de respect față de supraviețuitorii Holocaustului și refugiații din Basarabia și Cadrilater”
Am luat act cu mâhnire de decizia Guvernului României de a proroga aplicarea Ordonanței de urgență de Guvernului nr. 84/2014, prin care este oferit un sprijin financiar supraviețuitorilor Holocaustului și refugiaților din teritoriile pierdute de către România în urma Acordului RibbentropMolotov, care și-au pierdut astfel bunurile și proprietățile din teritoriile anexate.
Amânarea până în 2017 a aplicării OUG nr. 84/2014 este un gest lipsit de respect față de aceste persoane, marea majoritate în vârstă, Guvernul dând dovadă de o lipsă de empatie și de înțelegere a suferințelor pe care acești oameni le-au îndurat în anii regimului legionar și fascist, precum și în timpul comunismului. Este inacceptabil ca o ordonanță de urgență a Guvernului să fie prorogată, din moment ce acest tip de documente sunt adoptate doar pentru că există o situație de „urgență”.
Oferirea indemnizațiilor în sume derizorii de 100 de lei pe an de suferință nu reprezintă nicio povară pentru bugetul de stat, în condițiile în care sunt doar câteva mii de persoane eligibile, iar numărul acestora scade, din păcate, de la an la an. Argumentul că nu ar exista fonduri nu se susține, este doar o lipsă de voință politică a Executivului de a recompensa suferințele îndurate de către acești oameni.
Guvernul României trebuie să revină asupra deciziei de prorogare a ordonanței de urgență și să înceapă oferirea acestui sprijin financiar către persoanele care au suferit atât de mult de pe urma regimurilor totalitare care au condus țara noastră în deceniile secolului al XX-lea.
*
„Scăderea demografică – o problemă pentru securitatea națională”
România, încă de la începutul anilor 1990, suferă de una dintre cele mai grele boli economice și sociale pe care le poate suferi o națiune: scăderea demografică masivă, cauzată de reducerea fertilității și de emigrația economică extinsă a celor mai bine pregătite segmente ale populației României. Această scădere a început să cauzeze probleme economice, financiare și sociale destul de grave. Lipsa de reacție a numeroaselor guverne care s-au perindat pe la Palatul Victoria nu a făcut decât să accentueze această degradare a situației demografice, iar măsurile adoptate în perioada austerității Guvernului Emil Boc au dus la eliminarea oricăror stimuli economici pentru creșterea natalității.
Fertilitatea în rândul femeilor din țara noastră a scăzut de la 1,83 copii în 1990 la 1,53 copii în 2013, în condițiile în care rata de reproducere a populației ar trebui să fie undeva în jurul cifrei de doi copii, conform datelor Eurostat. De asemenea, emigrația economică și de altă natură a atins proporții din ce în ce mai mari în ultimele două decenii, estimându-se că aproximativ 3,1 milioane de persoane au părăsit țara, o medie de 100.000 de persoane pe an, majoritatea dintre ei bine pregătiți profesional, conform datelor INS.
Pasivitatea statului față de această situație gravă nu mai poate continua, autoritățile publice trebuie să acționeze și să adopte măsurile necesare pentru a evita o hemoragie demografică și mai accentuată, mai ales a populației bine și foarte bine pregătită. Acest raționament este foarte simplu, ține de sustenabilitatea financiară a statului, de stabilitatea și dezvoltarea economică a societății și de capacitatea de susținere a statului social, în special a sistemului de pensii și a celui de sănătate publică, în deceniile ce vor urma.
Este necesar ca statul să adopte noi politici care să stimuleze creșterea fertilității, reîntoarcerea în țară a o parte din populația care a emigrat, precum și să asigure, în limitele posibile, o imigrație a românilor din țările vecine.
Statul trebuie să susțină financiar familiile tinere care își doresc copii și să le asigure condiții de locuit adecvate, acces la servicii de sănătate decente și posibilitatea de a-și educa copiii în mod corespunzător. Susțin reintroducerea stimulentelor și ajutoarelor financiare pentru cei care se căsătoresc, pentru cei care au copii și o introducere a unor stimulente distincte pentru copiii care frecventează școala, inducând astfel scăderea analfabetismului, capitol la care suntem pe primul loc în Uniunea Europeană.
De asemenea, Guvernul României ar trebui să ia în calcul și posibilitatea de a stimula imigrația în România a etnicilor români din statele vecine țării noastre, în condițiile în care aceștia nu se bucură de drepturi culturale și lingvistice reale în acele state. O astfel de imigrație ar ajuta la ameliorarea scăderilor demografice și nu ar afecta structura demografică a statului.
Așadar, consider că statul român ar trebui să acționeze proactiv pentru ameliorarea scăderilor demografice și să susțină constant și concret o revenire a trendului pozitiv al creșterii demografice.
„Uniunea energetică – o necesitate pentru securitatea europeană și a României”
Aprovizionarea și transportul resurselor energetice, în special a gazului natural, reprezintă cea mai importantă provocare pe care statele membre și Uniunea Europeană le au astăzi în domeniul energetic. Dependența tot mai mare de resursele energetice din Federația Rusă, asociată cu tendința pe termen lung de creștere a prețului gazelor, face ca diversificarea surselor de obținere a gazelor naturale și interconectarea rețelelor de gaze să fie un deziderat extrem de important pentru securitatea energetică a Europei și pentru asigurarea unei reveniri economice sustenabile și stabile.
Uniunea Europeană și statele membre trebuie să investească resurse importante pentru asigurarea construcției unei rețele europene de transport al gazelor naturale, scăzând gradul capacității de șantaj al Federației
Ruse și crescând securitatea energetică a cetățenilor europeni. Trebuie să realizăm că, așa cum spunea și Donald Tusk, dependența crescută de resursele energetice rusești duce la scăderea coeziunii interne dintre statele membre și afectează comunitatea de securitate europeană și nordatlantică. Este esențial ca Uniunea Europeană să își asigure o mai mare diversitate a surselor din care obține resursele energetice, precum și o mai mare integrare a politicilor, infrastructurii europene de transport și import-export al acestor resurse. De asemenea, este important ca solidaritatea europeană să fie aplicată și în domeniul energetic, asigurând astfel furnizarea, în caz de nevoie, a unor resurse de urgență statelor care nu mai primesc resurse din partea furnizorilor externi.
Stabilirea prețului gazelor ar trebui să reprezinte încă un punct important pe agenda noii strategii energetice a Uniunii Europene. Modalitatea prin care Federația Rusă a reușit să diminueze coeziunea europeană și să șantajeze anumite state ale UE a fost prin practicarea unor prețuri diferite pentru statele europene, în funcție de interesele geopolitice și de relația bilaterală. Această politică a Rusiei și lipsa de reacție unitară la nivel european au dus la posibilitatea ca anumite state să fie șantajate energetic de către aceasta, iar statele mari să nu intervină datorită prețurilor avantajoase pe care le-au obținut de la Gazprom.
România are un interes direct în realizarea și aplicarea uniunii energetice europene din două motive foarte simple:
1. Încă importă o cantitate mare de gaze naturale din Rusia și plătește unul dintre cele mai mari prețuri pentru gazul importat. Este în interesul nostru să plătim mai puțin pentru gazul importat și să avem o stabilitate a livrărilor;
2. Pe termen mediu și lung, România are potențialul de a deveni exportator de energie, în special din rezervele energetice din Marea Neagră, astfel că avem nevoie de o rețea europeană de transport integrată care să poată permite acest export de resurse energetice.
Având în vedere aceste aspecte, consider că este important ca România să susțină în continuare strategia energetică a Comisiei Europene și să sprijine acțiunile Uniunii Europene de a răspunde corespunzător problemelor ce țin de securitatea energetică.
De asemenea, politica de _bandwagoning_ a Ungariei în relația cu Federația Rusă trebuie atent supervizată, iar România trebuie să solicite partenerilor europeni să convingă Ungaria să renunțe la această politică, care nu dovedește decât slăbiciune statală și lipsă de viziune politică.
„De Ziua internațională a limbii materne să nu uităm de românii din străinătate”
În 21 februarie am celebrat Ziua internațională a limbii materne, o sărbătoare care are ca scop promovarea limbilor materne, diversitatea culturală și multilingvismul. Adoptată de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite încă din 1999, Ziua internațională a limbii materne ar trebui să ne reamintească nu numai de diversitatea lingvistică și culturală care caracterizează Europa și întreaga umanitate, ci ar trebui să ne aducă aminte și de suferințele celor care nu pot să se exprime în limba maternă și să își educe copiii astfel.
Zeci de mii de vorbitori de limbă română ca limbă maternă din Bulgaria, Serbia, Ungaria, Ucraina și din regiunea secesionistă Transnistria nu pot sau întâmpină mari greutăți
în încercarea lor de a-și păstra moștenirea culturală și lingvistică, de a vorbi în public limba română și de a-și da copiii la școli cu predare în limba română.
România oferă drepturi importante minorităților naționale, în încercarea de a le ajuta să-și păstreze și să-și promoveze patrimoniul cultural propriu, precum și alte drepturi lingvistice în comunitățile în care o minoritate etnică este preponderentă. Din păcate, statele din jurul nostru nu oferă nici măcar drepturi minimale pentru minoritățile etnice și culturale, încălcând de multe ori drepturile constituționale pe care aceștia le au în statele-gazdă și încercând permanent să îi asimileze.
În Bulgaria, românii de pe malul bulgăresc al Dunării încă întâmpină greutăți în a-și educa copiii în limba maternă, iar autoritățile locale și naționale susțin un proces deliberat de asimilare a minorităților. În Serbia, românii din Voivodina și alte regiuni din vestul acestei țări se bucură, cel puțin legal, de folosirea limbii române în școli și administrația publică. Dar autoritățile sârbe susțin în continuare limitarea acestor drepturi și uneori apelează la coerciție și ostracizare socială pentru a forța înscrierea copiilor în școlile cu predare în limba sârbă. De asemenea, autoritățile sârbe și Biserica Ortodoxă a Serbiei atacă constant bisericile creștin-ortodoxe, refuză să elibereze autorizații de construcție pentru noi biserici și nu intervin atunci când comunitățile românilor sunt atacate de grupuri și indivizi aparținând unor formațiuni naționaliste sau neofasciste.
În Ungaria, comunitățile românești din apropierea graniței cu România nu sunt cu adevărat reprezentate în organismul național care reprezintă minoritățile naționale, reprezentantul acestei comunități nefiind un etnic român. De asemenea, accesul la unități de învățământ în limba română sau care să aibă cursuri de limba română este limitat, mulți etnici români din Ungaria preferând să-și trimită copiii la școală în orașele de graniță din România.
În Ucraina, în urma schimbării de putere de la începutul anului 2014, legea care stabilea limbi regionale oficiale, printre care și limba română în nordul Bucovinei, a fost aproape abrogată. De asemenea, autoritățile naționale din Ucraina au fost acuzate că urmăresc să limiteze accesul românilor la educație în limba maternă și că recrutează cu preponderență noi soldați din rândul minorităților naționale.
În Transnistria, cele 2-3 licee de limbă română, insule de latinitate într-o mare slavă, sunt supuse unor atacuri constante din partea autorităților secesioniste. Transportul și importul de cărți și manuale în limba română sunt interzise, iar aparatul de poliție din Tiraspol agresează profesorii și elevii liceelor în limba română.
Având în vedere cele de mai sus, consider că este esențial ca România să acționeze mai eficient pentru asigurarea drepturilor lingvistice și culturale ale comunităților de români din proximitatea României. Este datoria noastră să îi ajutăm pe acești români să își păstreze moștenirea culturală și să ajutăm la dezvoltarea ei.
Legislația europeană privind drepturile minorităților etnice ne oferă suficiente instrumente și argumente pentru a convinge statele vecine să ofere drepturi egale și să respecte drepturile lingvistice ale românilor de pe teritoriul lor.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.