Marius Rogin

„Revoluție în lumea arabă?”

Răspândirea protestelor de la o țară la alta în lumea arabă poate fi explicată prin similitudinea motivelor și a obiectivelor vizate. Demonstrațiile se îndreaptă împotriva puterii și a elitei care dirijează în interes propriu atât economia, cât și politica. Modul în care au izbucnit protestele, pe rând, în țările din zonă – Tunisia, Algeria, Egipt, Yemen, Liban sau Iordania – amintește, cel puțin aparent, de efectul de domino invocat în perioada căderii regimurilor comuniste din Europa de Est, în 1989.

Țări din regiune cu populație tânără, aflată în creștere numerică rapidă, suferă din cauza majorării prețurilor la alimente și a ratelor ridicate ale șomajului, dar și din cauza lipsei cronice de reprezentare politică, în condițiile unor regimuri autoritare, în unele cazuri consolidate de-a lungul a zeci de ani. În timp ce conducătorii se lăfăie de mai multe decenii în jilțurile puterii, au pierdut din vedere nevoile oamenilor din afara palatelor. Ei au uitat că poartă răspunderea politică și că dezvoltarea nu poate avea loc doar pentru elita de la cârma țării, ci trebuie să se întâmple și pentru marea masă a populației. Oligarhii din palatele lumii arabe au pierdut de mult contactul cu realitatea și nu mai cunosc grijile populației, care sunt, în fond, foarte simple.

Totuși, este puțin probabil ca din Tunis să pornească o revoluție asemănătoare celei din Europa de Est, deoarece – spre deosebire de Uniunea Sovietică, care era dirijată central de la Moscova – centrele puterii din lumea arabă sunt conduse de sfere de influență.

În același timp, există forțe care trezesc în lumea arabă un sentiment de solidaritate și care transportă furia protestatarilor de la o țară la alta, în primul rând posturile de televiziune AL-Jazeera și Al-Arabiya, care transmit imaginile și informațiile în întreaga lume.

Cenzura informațională funcționează poate în țările sărace din Africa, în țările arabe a devenit însă aproape imposibilă. Societatea civilă nu contează în ochii regimurilor din lumea arabă, dar pe internet ea are un cuvânt greu de spus.

Egiptul încearcă în continuare să opună rezistență concurenței arabe prin intermediul televiziunii de stat, însă mașinăria propagandistă a pierdut de mult orice urmă de credibilitate, iar jurnaliștii sunt puși sub presiune în întreaga lume arabă, pentru că puterea știe că presa liberă poate deveni foarte periculoasă.

Motivele sociale ale protestelor pot fi în parte ameliorate, rămâne însă de văzut dacă protestatarii se vor mulțumi cu mici reforme ici-colo. Care este un posibil rezultat al protestelor? Mass-media europeană schițează deseori scenarii în care întreaga regiune arabă va fi subjugată de forțe radical-islamice. Împotriva unui astfel de scenariu se poate argumenta prin vasta participare a populației la proteste.

Societatea civilă va ieși probabil câștigătoare dacă pe alocuri se va ajunge la o schimbare de putere, dacă parlamentele vor avea mai multă influență și spectrul