Ion Diniță

„Rezolvarea problemei retrocedărilor, un demers îndelung așteptat de români”

Intenția Guvernului USL de a-și asuma răspunderea în fața Parlamentului pe marginea Proiectului de lege privind despăgubirea foștilor proprietari de imobile naționalizate este lăudabilă și necesară. Vorbim despre o problemă rămasă nerezolvată de toate guvernele care au condus România după 1989, iar legislația adoptată în acest sens nu a condus decât la acumularea a milioane de euro datorii, care vor trebui decontate de către statul român. Cu toate că USL are o majoritate covârșitoare în Legislativ, angajarea răspunderii Guvernului poate constitui un moment de solidaritate interpartinică, având în vedere partea de vină pe care o au toate partidele care au legiferat aspecte privitoare la despăgubiri. De altfel, fac un apel public către formațiunile politice parlamentare să înțeleagă acest demers la adevărata sa dimensiune și să fie de acord cu Executivul, pentru a readuce normalitatea prin prisma retrocedărilor. Scopul Guvernului este ca, într-o perioadă de timp dictată de potențialul bugetar, să mulțumească victimele României postdecembriste, iar păgubiții să intre în posesia bunurilor avute prin retrocedare în natură sau, după caz, să-și primească sumele compensatorii pentru averile lor pierdute.

Proiectul de lege prevede că foștii proprietari ai caselor naționalizate care nu pot fi despăgubiți în natură să primească puncte în valoare nominală de un leu, raportat la valoarea casei, cu care vor putea achiziționa prin licitație alte imobile sau le pot preschimba în bani, dar după 2017, în limita a 10% pe an din suma punctelor. De asemenea, vor fi menținute principiile pentru „restituire în natură, reeșalonare, impozitarea celor care au drepturi litigioase”. Potrivit

documentului, foștii proprietari de imobile naționalizate ale căror dosare au fost deja soluționate de stat vor primi despăgubiri în numerar în termen de trei ani, începând cu ianuarie 2014, în tranșe anuale egale.

Problema restituirilor trebuie odată și odată finalizată, din cel puțin două motive principale. În primul rând, România nu își poate permite la nesfârșit să nu soluționeze aceste litigii, deoarece fiecare zi este importantă pentru foarte mulți dintre păgubiți, mă refer la cei în vârstă, care și-au pierdut speranța de a mai intra în posesia bunurilor confiscate. În al doilea rând, suntem și sub presiunea termenului de 12 aprilie 2013, dat de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO), care obligă statul român să ia măsuri pentru remedierea problemei retrocedărilor. Consider că Parlamentul trebuie să dea dovadă de maturitate politică și rațiune în abordarea acestui subiect, fără îndoială delicat, cu atât mai mult cu cât în discuție se află munca și viața a mii de români.